Rizartroza este, de fapt, artroza care se instalează la baza degetului mare al mâinii. De cele mai multe ori această afecțiune se regăsește în cazul persoanelor ale căror locuri de muncă implică activități intense desfășurate cu mâinlie și afectează mâna dominantă.
Artrodeza de gleznă este un tratament frecvent utilizat pentru pacienții cu artroză de gleznă în stadiu avansat. Scopul chirurgical al artrodezei gleznei este acela de a diminua durerea și disconfortul, dar și de a îmbunătății calitatea vieții pacientului.
Traumatismele ortopedice pe timpul verii sunt frecvente deoarece majoritatea persoanelor devin mai active în sezonul cald și desfășoară mai multe activități în aer liber. Predispoziția la accidentări apare, mai ales, dacă corpul nu este în formă sau activitățile sunt mult prea solicitante, iar cele mai întâlnite leziuni includ luxații, entorse, întinderi și dureri musculare sau în cazuri mai grave, chiar fracturi.
Tehnica microfracturilor este o intervenție chirurgicală eficientă utilizată pentru a trata defectele condrale ale cartilajului articular al genunchiului. Aceasta este o metodă minim invazivă și poate avea un timp de recuperare semnificativ mai scurt decât în cazul unei intervenții chirurgicale clasice.
Capsulita adezivă, cunoscută și sub denumirea de capsulită retractilă sau “umăr înghețat” este o afecțiune inflamatorie caracterizată prin rigiditate umărului, durere și pierderea semnificativă a mișcării pasive.
Infiltrațiile la nivelul umărului reprezintă o procedură minim invazivă care are ca scop principal tratarea durerii și îmbunătățirea mișcării umărului. Acestea pot fi efectuate cu ajutorul tehnicilor de imagistică medicală, care permit medicului curant să vizeze cu precizie spațiul intra-articular. Conform studiilor de specialitate durerea de umăr este o afecțiune frecventă, cu o incidență anuală de 14,7 la 1000 de pacienți, iar prevalența pe parcursul vieții este de până la 70%.
Recuperarea după ruptura tendonului ahilean joacă un rol foarte important în procesul de vindecare și restabilire a funcției piciorului afectat. Această leziune poate fi delibitantă și poate afecta desfășurarea activităților zilnice a pacientului, de aceea un program de reabilitare individualizat și adecvat poate accelera procesul de recuperare.
Necroza de cap femural cunoscută și sub denumirea de necroză avasculară sau necroză aseptică, este o afecțiune care poate să apară la nivelul oricărui os, dar este regăsită adesea la nivelul șoldului. Studiile de specialitate susțin faptul că necroza de cap femural afectează peste 20.000 de oameni în fiecare an.
Ce este necroza de cap femural?
Necroza de cap femual reprezintă o afecțiune dureroasă a șoldului care apare atunci când alimentarea cu sânge a osului coapsei este întreruptă. Deoarece celulele osoase au nevoie de un aport constant de sânge pentru a rămâne sănătoase, aceasta poate duce în cele din urmă la distrugerea articulației șoldului și la apariția artrozei.
Cauze și factori de risc
Cauzele și afctorii de risc care cauzează alimenatrea necorespunzătoare cu sânge a capului femural nu sunt pe deplin cunoscute, însă acestea pot include:
Leziuni anterioare ale șoldului
Factorul genetic
Medicamentele pe bază de corticosteroizi administrate pe termen lung
Consumul de alcool
Tutunul
Diverse boli cronice, precum: boala Chron, embolia arterială, tromboza, tulburări autoimune
De asemnea, conform studiilor, această afecțiune apare, în general, în cazul pacienților de peste 40 de ani, bărbații fiind mai predispuși decât femeile.
Simptomele necrozei de cap femural
Cele mai frecvente simptome ale necrozei avasculare pot include:
Dureri articulare minime în stadiul incipient al bolii
Gamă limitată de mișcare
Dureri intensificate ale ariculației în momentul în care asupra osului femural este exercitată presiune
Imposibilitatea folosirii articulației șoldului ca urmare a colapsului osos
Metode de diagnostic
Medicul ortoped va începe diagnosticarea cu un examen fizic. Acesta îi poate cere pacientului să exercite o serie de miscări pentru a verifica gama de mișcare și poate palpa șoldul pentru a verifica eventualele puncte sensibile și dureroase ale articulației.
Pentru a evalua gravitatea afecțiunii, stadiul în care aceasta se află și posibilele modificări structurale ale osoase, medicul specialist poate efectua o serie de teste imagistice, precum: scanarea RMN, CT sau prin raze X. Cu ajutorul acestor tehnici de imagistică medicală medicul ortoped poate vizualiza în detaliu oasele articulației șoldului, putând astfel să identifice semnele precoce ale necrozei de cap femural.
Metode de tratament
Metodele de tratament ale necrozei de cap femural pot varia în funcție de gravitatea afecțiunii, vârsta pacientului, alte boli de care suferă pacientul și starea generală de sănătate a acestuia.
Tratamentul conservator
Tratamentul conservator poate fi recomandat, în genereal, în cazul pacienților care suferă de necroza de cap femural în stadiu incipient. Acesta are de obicei rolul de a reduce durerea și de a încetini evoluția afecțiunii, iar metodele conservatoare de tratament includ:
Medicamente antiinflamatoare
Utilizarea cârjelor pentru a nu pune presiune pe artculație
Fizioterapie
Decompresia de cap femural
Administrarea anticoagulantelor
Tratamentu chirurgical
În cele mai multe cazuri, tratamentul chirurgical este cel recomandat pentru a trata complet această afecțiune. Metoda chirurgicală de tratament folosită, mai ales în cazul în care s-a produs colapsul osos al articulției șoldului este reprezentat de protazarea de șold. Acesta presupune înlocuirea articulației necrozate cu un implant artificial.
Artroscopia de gleznă este o intervenție chirurgicală minim invazivă folosită pentru a trata problemele din interiorul articulației gleznei. Medicul chirurg introduce la nivelul articulației, prin niște incizii mici în piele, un instrument special numit artroscop. Acesta include o cameră și o lumină care facilitează vizualizarea clară a structurilor din interiorul gleznei.
Omartroza este o afecțiune degenerativă a articulației umărului care se manifestă prin distrugerea treptată a structurii articulare. Această afecțiune se dezvoltă treptat și de obicei apare odată cu înaintarea în vârstă a pacientului.