Tratamentul pseudoartrozei poate să fie variat, în funcție de gravitatea afecțiunii și de starea generală de sănătatea pacientului. În general, dacă afecțiunea nu prezintă un grad ridicat de severitate, medicul poate recomanda o serie de metode terapeutice conservatoare, în caz contrar pacientul poate fi supus unei intervenții chirurgicale.
Ce este pseudoartroza?
Pseudoartroza este o afecțiune care apare ca urmare a unei fracturi care nu se vindecă sau vindecarea se produce într-o manieră defectuoasă. Aceasta poate să pară de multe ori, ca urmare a unei fuziuni intervertebrale nereușite. Fuziunea intervertebrală presupune sudarea a două sau mai multe vertebre spinale între ele pentru a trata diferite condiții medicale, inclusiv instabilitatea, durerea cronică sau stenoza spinală.
Factori de risc ai pseudoartrozei
Stilul de viață, starea generală de sănătate și anumite medicamente administrate pot crește riscurile pacientului de a experimenta pseudoartroza. Factorii de risc pot include:
- Fumatul
- Vârsta înaintată
- Osteoporoza
- Problemele metabolice
- Diabetul
- Obezitatea
- Utilizarea pentru un timp îndelungat a corticosteroizilor
- Deficientul de vitamina D
- Malnutriția
Tratamentul pseudoartrozei
Tratamentul pseudoartrozei cuprinde atât abordări non-chirurgicale, cât și chirurgicale, dintre care medicul va apela la cea potrivită în funcție de nevoile pacientului.
Tratament nechirurgical
Cel mai frecvent tratament nechirurgical include:
- Imobilizarea
- Antiinflamatoarele nesteroidiene
- Terapia fizică
- Administrarea infiltrațiilor
Tratament chirurgical
Abordarea chirurgicală este recomandată numai dacă abordările non-chirurgicale nu reușesc să prezinte îmbunătățiri. Opțiunea chirurgicală disponibilă include, de obicei, o grefă osoasă.
Grefa osoasa ajuta la intensificarea procesului de vindecare. Aceasta oferă celule osoase proaspete si substanțe chimice naturale care joaca un rol important in procesul de vindecare. Grefa osoasă poate fi prelevată dintr-un os al pacientului în cauză și se numește autogrefă sau de la un donator, iar în acest caz aceasta este cunoscută sub denumirea de alogrefă.
Alte proceduri chirurgicale, cum ar fi fixarea internă și fixarea externă, pot fi necesare pentru a oferi stabilitate locului chirurgical.
