Alogrefa în ruptura de ligament reprezintă un țesut de înlocuire folosit în cazul leziunilor acestuia. Leziunile ligamentelor sunt o problemă frecventă în cadrul sportivilor și a persoanelor active, iar rupturile de ligament anterior încrucișat sunt printre cele mai întâlnite. Pentru a le trata, medicii pot apela la procedura chirurgicală numită ligamentoplastie, în cadrul căreia ligamentul deteriorat sau rupt este înlocuit cu unul sănătos.
Ce este ligamentoplastia?
Ligamentoplastia este o procedură chirurgicală utilizată pentru a repara sau înlocui un ligament deteriorat sau rupt. Această procedură este frecvent utilizată în cazul leziunilor ligamentului încrucișat anterior de la nivelul genunchiului, dar și în cazul altor leziuni ligamentare.
Ce este alogrefa?
O alogrefă este un țesut care este transplantat de la o persoană la alta. Prefixul cuvântului provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „altul”. Dacă țesutul este mutat dintr-un loc în altul în propriul corp, acel țesut se numește autogrefă.
Alogrefa în ruptura de ligament
Alogrefa este de obicei utilizată în cazurile în care pacientul nu poate furniza un ligament adecvat pentru a fi utilizat în procedura chirurgicală. De exemplu, în cazurile în care un pacient a suferit o leziune gravă a genunchiului și nu mai are un ligament sănătos disponibil, alogrefa poate fi utilizată pentru a înlocui ligamentul afectat.
Conform studiilor, alogrefele au înregistrat un succes clinic considerabil în multe proceduri de reconstrucție a țesuturilor moi, inclusiv reconstrucția ligamentului încrucișat anterior. Estimările indică faptul că 300.000 de reconstrucții LIA sunt efectuate anual, iar aproximativ 60.000 (20%) sunt efectuate cu ajutorul alogrefei.
De unde este prelevată alogrefa?
Ligamentele alogrefe pot fi prelevate din mai multe zone ale corpului donatorului, dar de obicei acestea sunt reprezentate de tendonul patelar sau tendonul lui Ahile (tendonul care leagă partea din spate a călcâiului de mușchiul gambei).
Alogrefa poate fi prelevată fie de la un donator în viață, fie de la un donator decedat care a ales să își doneze organele.
Cum este efectuat transplantul de alogrefă?
Alogrefa este prelevată printr-o procedură chirurgicală, și este tratată pentru a reduce riscul de respingere și infecție. Selecția adecvată a donatorului este una dintre modalitățile principale de prevenire a transmiterii bolilor. După stabilirea donatorului, țesutul este procurat într-un mediu aseptic. Apoi, țesutul procurat este supus unor procese chimice cu detergenți biologici și soluții antibiotice sau antiseptice. Aceste soluții sunt în cea mai mare parte eficiente împotriva contaminărilor de suprafață, deoarece nu pătrund în țesut.
Ca urmare a dezinfectării țesutului acesta este conservat. Conservarea acestuia poate fi efectuată prin trei metode diferite, precum:
- congelare profundă în stare proaspătă;
- uscare prin congelare;
- crioconservare.
Țesutul îndepărtat al alogrefei este mai apoi tăiat la dimensiunea corectă, poziționat la nivelul genunchiului și fixat de osul coapsei (femur) și tibie cu ajutorul artroscopiei.
Riscuri și complicații
Alogrefa poate fi asociată cu riscul de respingere, care poate duce la eșecul procedurii chirurgicale și necesitatea unei intervenții suplimentare. De asemenea, există un risc mai mare de infecție în cazul în care ligamentul alogref este utilizat în comparație cu utilizarea unui ligament propriu.
Totuși, donatorul de la care urmează să fie prelevată alogrefa este supus unor teste prealabile pentru a detecta posibilele infecții cu: HIV, hepatita B, hepatita C sau sifilis.
În cazul în care oricare dintre aceste teste este pozitiv țesutul donatorului nu va fi folosit.
