Disjuncția acromioclaviculară este o afecțiune frecventă la nivelul umărului, cauzată de traumatisme, și constă în perturbarea ligamentelor acromioclaviculare și/sau a ligamentelor coracoclaviculare (CC). Disjuncția acromioclaviculara reprezintă deplasarea claviculei față de umăr.
- Anatomia articulației acromioclaviculare
- Cauzele disjuncției acromio-claviculare
- Clasificare disjuncție acromio-claviculară
- Simptome disjuncția acromio-claviculară
- Metode de diagnostic
- Metode de tratament disjuncția acromioclaviculara
Anatomia articulației acromioclaviculare
Articulația acromioclaviculară este o articulație diartrodială cu un disc meniscal fibrocartilaginos interpus care leagă clavicula cu acromionul. Este înconjurată de o capsulă și întărită de ligamentele capsulare superioare/inferioare cu ligamentele coracoclaviculare (trapezoidale și conoide), ambele structuri importante pentru stabilitatea articulației.
Ligamentul acromioclavicular (AC) și ligamentele coracoclaviculare (CC) fac parte din stabilizatorii statici ai articulației. Ligamentul AC controlează stabilitatea orizontală în planul anteroposterior, în timp ce ligamentele CC servesc la controlul stabilității verticale. Mușchii trapez și deltoizi asigură, de asemenea, stabilizarea dinamică a articulației AC.
Cauzele disjuncției acromio-claviculare
Disjuncția acromioclaviculara este o afecțiune pe care o găsim mai frecvent în rândul bărbaților și în rândul sportivilor. Disjuncția acromio-claviculară reprezintă 9% din leziunile centurii scapulare. Afecțiunea are loc în urma unui traumatism precum lovitură directă la umăr sau o căzătură pe umăr sau pe cot.
Căzătura lezează ligamentele care înconjoară și stabilizează articulația AC. În funcție de forță, ligamentele se pot rupe ceea ce determina separarea claviculei de omoplat și deplasarea acesteia, creând o umflătură deasupra umărului.
Clasificare disjuncție acromioclaviculara
Potrivit clasificării Rockwood și Green, disjuncția acromio-claviculară este împărțită în șase tipuri:
- Grad I: Entorsa ligamentelor AC. Ligamentele AC și CC sunt intacte
- Grad II: Ligamentele AC sunt rupte, ligamentele CC sunt intacte. Adesea descrisă ca o subluxație.
- Grad III: Rupere completă atât a ligamentelor AC, cât și a ligamentelor CC, fără perturbarea semnificativă a fasciei delto-trapezial. Aceasta este adesea descrisă ca o luxație. Deformare prezentă cu claviculă care apare ridicată (acromion deprimat), claviculă instabilă atât în plan vertical cât și orizontal
- Grad IV: Clavicula distală este deplasată posterior în mușchiul trapez/ prezentă deformare posterioară.
- Grad V: Formă mai severă de gradul III. Rupere completă atât a ligamentelor AC, cât și a ligamentelor CC cu perturbarea fasciei delto-trapezale.
- Grad VI: Deplasarea inferioară a claviculei distale, fie subacromială, fie subcoracoidală.
O altă clasificare a disjuncției acromio-claviculare este:
- Disjuncție moderată constă în întinderea ligamentului AC, clavicula nu se deplasează.
- Disjuncție severă constă în ruperea ligamentelor AC sau rupe ușor ligamentul coracoclavicular (CC), ascensionand clavicula într-o oarecare măsură.
- Disjuncția severă reprezintă ruperea completă atât a ligamentelor AC, cât și ligamentelor CC deplasând articulația acromioclaviculară din locul ei.
Simptomele disjuncției acromio-claviculare
Simptomele disjuncției acromio-claviculare depind în funcție de severitatea leziunii: Acestea pot fi:
- Dureri de umăr sau la atingere
- Umflătură, vânătăi
- Schimbarea formei umărului
- Umflătură deasupra umărului
- Umăr care pare să cadă
- Clavicula care se mișcă în sus
- Mișcare limitată în umăr
Metode de diagnostic
Disjuncția acromio-claviculară poate fi diagnosticată folosind examinările imagistice precum radiografia, dar și în urma examinării clinice de către un medic ortoped. În cazul în care deformitatea este vizibilă, afecțiunea poate fi diagnosticată cu ușurință.
În urma examinării radiografice, se stabilește gradul leziunii AC în raport cu acromionul.
Tratament disjuncția acromioclaviculara
În funcție de gradul leziunii, tratamentul disjuncției acromioclaviculare poate fi:
Tratament non chirurgical precum orteza, medicamente. Leziunile de grad I-III se tratează în general non-chirurgical. Gradul IV-VI necesită tratament chirurgical.
