Luxația cotului este una dintre cele mai frecvente tipuri de luxații și și reprezintă 10-25% din toate leziunile articulației cotului la populația adultă. De asemenea acestea sunt și cele mai întâlnite luxații în rândul copiilor. Căderile și accidentările sportive reprezintă cauze obișnuite ale acestei condiții.
Ce este luxația cotului?
Articulația cotului este formată din trei oase:
- Humerusul – osul din partea superioară a brațului.
- Două oase din antebraț, radius și ulna, formează partea inferioară a cotului.
Când suprafețele articulare ale celor trei oase ale cotului sunt separate, se produce luxația.
O luxație completă a cotului are loc atunci când oasele din articulație sunt total separate și împinse din loc, iar o subluxație (luxație parțială) se întâmplă atunci când oasele sunt separate doar parțial.
Cauze și factori de risc
Cauzele comune ale luxației cotului includ:
- Căderile pe brațul întins
- Accidente auto
- Leziuni sportive
- Efectuarea mișcărilor repetitive
Există pacienți care sunt mai predispuși să experimenteze o astfel luxație, inclusiv:
- Persoanele care practică un sport de contact
- Persoanele de peste 65 de ani
- Copii sub 16 ani
- Persoanele cu afecțiuni de sănătate care determină slăbirea ligamentelor articulare, cum ar fi sindromul de hipermobilitate articulară.
Luxațiile de cot sunt, de asemenea, mai frecvente la bărbați (53%) decât la femei (47%), bărbații prezentând o incidență aproape dublă a luxațiilor în a doua decadă de viață.
Simptome ale luxației cotului
Cele mai frecvente simptome ale unei luxații la nivelul cotului sunt:
- Deformare
- Instabilitatea cotului
- Durere la nivelul articulației
- Incapabilitatea de a mișca cotul
- Amorțeală și furnicături
- Umflare, vânătăi și inflamație
Cum diagnosticăm luxația cotului?
Pentru a diagnostica o luxație a cotului, un medicul ortoped va examina articulația si va analiza simptomele pacientului. În cele mai multe cazuri, medicul poate recomanda efectuarea unor teste teste imagistice suplimentare pentru a vizualiza interiorul articulației cotului și posibilele fracturi sau leziuni concomitente ale ligamentelor și tendoanelor. Aceste teste imagistice includ: razele X, scanarea RMN sau CT.
Tratamentul luxației cotului
Principalul aspect al tratamentului luxației cotului este realinierea imediată, corectă, a oaselor care alcătuiesc articulația de către medicul specialist, iar apoi restabilirea funcției brațului.
Metodele inițiale de tratament recomandate implică tratamentul conservator, inclusiv:
- Repaus
- Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
- Gheață aplicată la nivelul cotului
- Imobilizare
În cazul în care luxația implică leziuni sau fracturi asociate poate fi necesară realizarea unei intervenții chirurgicale pentru realinierea corespunzătoare a oaselor articulației.
