Ruptura de tendon ahilean reprezintă o leziune traumatizantă a tendonului ce conectează mușchii gambei cu călcâiul. Aceasta poate fi o afecțiune debilitantă care necesită tratament adecvat pentru recuperarea completă.
Ce este tendonul ahilean?
Tendonul ahilean, cunoscut și sub numele de tendonul calcanean, este cel mai mare și mai puternic tendon din corpul uman. Acesta este format din fibre puternice de colagen și leagă mușchii gastrocnemius și soleus din partea posterioară a gambei cu osul călcâiului. Tendonul ahilean este responsabil pentru funcția de flexie plantară a piciorului și ajută la stabilizarea piciorului în timpul mersului și alergării.
Cauze și factori de risc
Ruptura de tendon ahilean poate fi cauzată de o serie de factori, inclusiv:
- vârsta
- sexul
- activitatea fizică intensă
- lipsa de încălzire și întindere adecvată
- boli tendinoase degenerative
- putratrea încălțămintei neadecvate în timpul exercițiilor fizice
- obezitatea
- anumite antibiotice
Tipuri de ruptură
Există două tipuri principale de ruptură de tendon ahilean: parțială și completă. Ruptura parțială prezintă simptome mai ușoare și poate fi confundată cu o întindere musculară sau cu o înflamație a tendonului. În schimb ruptura completă este mult mai ușor de detectat, simptomele fiind mult mai severe, însoțite de durere intensă, umflături și dificultăți în mișcare.
Simptomele rupturii de tendon ahilean
Simptomele rupturii de tendon ahilean pot varia de la ușoare la severe, precum:
- durere în partea din spate a gambei
- umflătură
- inflamație
- dificultăți la mers sau sărit
- senzația de slăbiciune în partea afectată
- imposibilitatea de a împinge cu forță pe degetele de la picioare
- senzația de „pocnitură” în tendon în timpul mișcării
Cum diagnosticăm ruptura de tendon ahilean?
Diagnosticul de ruptură de tendon ahilean poate fi făcut prin examinarea fizică a zonei afectate și prin imagistică medicală, cum ar fi radiografiile și ecografia. Testele funcționale, cum ar fi testul Thompson, sunt adesea folosite pentru a confirma diagnosticul.
Metode de tratament pentru ruptura de tendon ahilean
Metodele de tratament pentru ruptura de tendon ahilean depind de gravitatea leziunii și de starea general a pacientului. Tratamentul poate fi non-chirurgical sau chirurgical.
Tratament non-chirurgical include imobilizarea piciorului afectat cu ajutorul unei orteze pentru a permite vindecarea naturală a tendonului. Acest tratament poate fi urmat de fizioterapie pentru a îmbunătăți flexibilitatea și forța tendonului.
Tratamentul chirurgical poate fi necesar în cazul rupturii complete sau parțiale mari. Procedurile chirurgicale includ sutura directă a tendonului rupt sau înlocuirea tendonului rupt cu un alt tendon din corpul pacientului sau cu unul conceput dintr-un material sintetic. După intervenția chirurgicală, pacientul va trebui să urmeze un program de recuperare, care poate include terapie fizică și recuperare sportivă.
