Ruptura de ligament încrucișat posterior (LIP) este o leziune a genunchiului care poate provoca durere, inflamație și restricționarea mișcării. Această afecțiune poate apărea în urma unor traumatisme acute sau poate fi rezultatul unor procese degenerative la nivelul articulației genunchiului.
Localizare și anatomie. Informații generale
Genunchiul este o articulație complexă alcătuită din trei oase: femurul (osul coapsei), tibia (osul șoldului) și patela (rotula). Ligamentele sunt țesuturi puternice și elastice care leagă oasele și stabilizează articulația genunchiului. În genunchi, există patru ligamente principale:
- Ligamentul încrucișat anterior (LIA) – conectează porțiunea posterioară a osului coapsei (femurul) cu partea anterioară a tibiei din genunchi
- Ligamentul încrucișat posterior (LIP) – cel mai rezistent dintre cele patru ligamente majore- asigură stabilitatea genunchiului, limitează alunecarea posterioară a tibiei pe femur și previne răsucirea ei spre exterior
- Ligamentul colateral medial (LCM) – situat pe partea internă a genunchiului, între femur și tibie
- Ligamentul colateral lateral (LCL) – conectează partea laterală a femurului la partea laterală a capului fibular
Rolul ligamentului încrucișat posterior
Ligamentul încrucișat posterior are un rol important în menținerea stabilității genunchiului, împiedicând tibia să se deplaseze înainte față de femur. De asemenea, acesta ajută la menținerea unghiului de înclinare a genunchiului, limitând astfel rotația excesivă a genunchiului. Acesta este mai rezistent decat ligamentul încrucisat anterior și este mai rar lezat. Ligamentul încrucișat posterior are două părti care se comportă ca o singură structură, având o grosime de aproximativ jumătate din grosimea degetului mic.
Ce este ruptura de ligament încrucișat posterior?
Ruptura de ligament încrucișat posterior este o leziune a LIP care apare în urma unui traumatism. Aceasta poate fi parțială sau completă și poate fi clasificată în funcție de gradul de severitate.
Studiie arată că rupturile de ligament încrucișat posterior cuprind 3% din leziunile de genunchi ambulatoriu și 38% din hemartrozele traumatice acute ale genunchiului. Aceste leziuni apar rareori izolat și până la 95% dintre rupturile LIP apar în combinație cu alte rupturi de ligamente.
Mecanismele prin care se produce ruptura de LIP
RLIP poate fi cauzată de o serie de mecanisme traumatice, inclusiv:
- Lovirea genunchiului
- Căderea pe genunchi
- Deplasarea bruscă a genunchiului în timpul activităților sportive, cum ar fi schimbarea direcției în timpul alergării
- Impactul cu tabloul de bord in accidentele de mașină, motocicletă
De asemenea, persoanele cu LIP slăbit sau întindere preexistentă pot fi mai predispuse la RLIP.
Gradele rupturii de ligament încrucișat posterior
RLIP poate fi clasificată în funcție de gradul de severitate, începând de la gradul I până la gradul III:
- Gradul I – Leziune ușoară care provoacă doar rupturi microscopice în ligament și nu afectează semnificativ capacitatea genunchiului de a-ți susține greutatea.
- Gradul II – ligamentul este parțial rupt, iar genunchiul este oarecum instabil
- Gradul III – leziune completă (ligament nefuncțional); de obicei, aceasta apare în asociere cu alte leziuni (cel mai frecvent structurile posterolaterale ale genunchiului).
Cauze și factori de risc
Există mai mulți factori care pot crește riscul de ruptură de ligament încrucișat posterior, cum ar fi:
- Activitățile sportive cu impact ridicat, precum fi fotbalul și baschetul
- Vârsta mai înaintată
- Sexul – studiile arată că, adesea, bărbații sunt cei mai predispuși ruptuilor LIP
- Prezența unor anomalii anatomice ale genunchiului
- Tensionarea extremă a ligamentului (ca în pivotare sau hiperextensie)
- Un pas greșit
Simptome ruptura de ligament încrucișat posterior
Simptomele RLIP pot varia în funcție de gradul de severitate al leziunii. Simptomele comune includ:
- Durere în partea din spate a genunchiului
- Umflarea genuchiului
- Sensibilitatea la palpare
- Senzație de instabilitate sau slăbiciune la nivelul genunchiului
- Dificultăți în efectuarea activităților de zi cu zi sau a activităților sportive
Metode de diagnostic
Diagnosticul rupturii de ligament încrucișat posterior poate fi dificil și poate necesita o combinație de examinare fizică, imagistică și evaluare a istoricului medical al pacientului.
Examinarea fizică poate include: verificarea gambei, a genunchiului și a articulației gleznei pentru semne de leziune și sensibilitate.
Imagistica medicală, cum ar fi: radiografiile, rezonanța magnetică (RMN) și tomografia computerizată (CT), pot fi folosite pentru a confirma diagnosticul și pentru a evalua gradul de severitate al leziunii.
Studiile arată că imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este un adjuvant important la diagnosticul rupturii PCL, deoarece s-a descoperit că are specificitate și precizie de aproape 100% pentru diagnosticul leziunilor acute ale PCL.
Tratament ruptura de ligament încrucișat posterior
Tratamentul RLIP poate varia în funcție de gradul de severitate al leziunii. Pentru gradele I și II, terapia fizică poate fi suficientă pentru a reduce durerea și a restabili funcția genunchiului. Pentru gradele III, tratamentul chirurgical poate fi necesar pentru a reconstrui LIP și a restabili funcția genunchiului.
Tratamentul chirurgical poate implica utilizarea de grefe pentru a înlocui ligamentul rupt sau repararea ligamentului existent. Grefa poate fi obținuta din mai multe surse. Conform studiilor de specialitate, cea mai buna sursă pentru grefare o reprezintă tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis.
