Instabilitatea rotulei poate rezulta dintr-o combinație de diferiți factori, inclusiv anomalii ale structurii osoase, disfuncția țesuturilor moi și slăbiciune musculară. Mușchii din jurul șoldului și genunchiului trebuie să fie puternici pentru a ajuta la controlul poziția piciorului și pentru a menține rotula stabilă. Cauzele instabilității pot include o luxație traumatică, precum cea care apare în timpul unui sport sau o deplasare cauzată de activitățile zilnice.
Ce este instabilitatea rotulei?
Rotula se atașează de femur și tibie prin tendoane. Rotula se potrivește într-un șanț situat capătul femurului (șanț trohlear) și alunecă în sus și în jos pe măsură ce genunchiul se îndoaie și se îndreaptă. Instabilitatea rotulei apare atunci când rotula se mișcă în afara acestui șanț trohlear.
Există două tipuri de instabilitate patelară. Prima este cunoscută sub denumirea de luxație patelară traumatică. Acesta este cel mai adesea rezultatul unui traumatism la genunchi. Într-o luxație rotuliană, rotula este împinsă complet în afara șanțului. Celălalt tip de instabilitate este cunoscut sub numele de instabilitate patelară cronică. În acest caz, rotula alunecă de obicei doar parțial din șanțul trohlear, fiind cunoscută sub denumirea de subluxație.
Cauze și factori de risc
Cauzele instabilității rotuliene includ:
- Canal trohlear superficial sau neuniform
- Ligamente laxe ale genunchiului sau articulații extrem de flexibile
- Lovitură puternică la nivelul rotulei în timpul unei căderi, a unei accidentări sportive sau a unui alt accident
- Luxații patelare anterioare
Simptome
Printre simptomele instabilității patelare se pot număra:
- Durere sau umflare la nivelul genunchiului
- Instabilitatea articulației
- Blocarea genunchiului după traumatism
- Senzația că rotula se va deplasa din poziție
- Luxația reală a rotulei
Cum diagnosticăm instabilitatea rotulei?
Pentru a diagnostica această condiție medicală, inițial, medicul va realiza o examinare fizică. În cadrul acesteia, specialistul ortoped îi poate cere pacientului facă câțiva pași, să îndoaie și să îndrepte genunchiul sau poate chiar să palpeze ușor zona din jurul rotulei pentru a identifica dacă oasele articulației s-au deplasat.
Ulterior, medicul curant poate recomanda efectuarea unor teste imagistice, precum radiografia, CT sau RMN pentru a evalua țesuturile și aliniera articulației genunchiului.
Metode de tratament – instabilitatea rotulei
Metodele de tratament sunt, în general, recomandate în funcție de gravitatea afecțiunii. Dacă rotula a fost complet dislocată, primul pas este readucerea acesteia la locul potrivit. Acest proces se numește reducere. Uneori, reducerea are loc spontan, adică de la sine. Alteori, medicul va trebui să aplice o forță ușoară pentru a împinge rotula la loc.
Pentru o luxație primară, medicul va recomanda de obicei tratamente nechirurgicale, cum ar fi purtarea unei orteze și terapia fizică.
În cazul în care afecțiunea este recurentă, medicul poate recomanda o intervenție chirurgicală. Aceasta poate însemna o procedură pentru a întări și echilibra ligamentele care mențin rotula în loc în șanțul trohlear, pentru a corecta alinierea osoasă slabă și pentru remodelarea șanțul trohlear.
