Osteonecroza umărului este asociată cu multe afecțiuni, cum ar fi traumatism, utilizarea corticosteroizilor, siclemie, alcoolism, și boala Gaucher, capul humeral fiind al doilea cel mai frecvent loc pentru osteonecroza netraumatică după capul femural.
Ce este osteonecroza umărului?
Umărul este una dintre articulațiile complexe ale corpului uman. Aceasta este formată din humerus (osul brațului superior) care se potrivește în priza omoplatului. Capul humeral este acoperit cu un țesut neted, alb, numit cartilaj articular. Cartilajul articular permite oaselor să alunece fără probleme unele peste altele.
Vasele de sânge care furnizează sânge humerusului se ramifică în interiorul capului humeral către periferie. În cazul apariției necrozei avasculare, alimentarea cu sânge a capului humeral este întreruptă, ceea ce duce la osteonecroza umărului sau moartea celulelor osoase.
Cauze și factori de risc
Printre cauzele și factorii de risc asociați se numără:
- Traumatisme la nivelul umărului
- Consumul excesiv de alcool
- Utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor
- Transplant de rinichi sau măduvă osoasă
- Anumite afecțiuni cum ar fi siclemia sau pancreatita
- Chimioterapia
- Infecție
Simptome
Cele mai frecvente simptome care pot să apară în cazul osteonecrozei umărului sunt:
- Durere la nivelul umărului
- Trosnet la mișcarea articulației
- Mobilitate redusă
- Rigiditatea articulației
Inițial, simptomele sunt ușoare, dar pe măsură ce boala progresează, simptomele devin semnificative și pot chiar interfera cu somnul.
Cum diagnosticăm osteonecroza umărului?
Diagnosticarea osteonecrozei de umăr implică o evaluare amănunțită și diferite tehnici imagistice. Medicul curant va efectua, inițial, un examen fizic pentru evaluarea simptomelor, a amplitudinii de mișcare și a funcției umărului.
Ulterior specialistul ortoped poate recomanda efectuare unor teste imagistice, precum:
Razele X: pot prezenta modificări ale structurii osoase și ale spațiului articular.
RMN: foarte eficient pentru detectarea precoce, dezvăluind modificări ale măduvei osoase și țesutului înconjurător.
CT: Oferă vizualizare detaliată a structurii osoase, utile pentru evaluarea extinderii afecțiunii.
Metode de tratament
Metodele de tratament urmăresc atenuarea simptomelor, menținerea funcției umărului și prevenirea leziunilor articulare ulterioare.
Tratamentul conservator poate să includă:
- Odihnă
- Antiinflamatoare nesteroidiene
- Terapie fizică
- Ajustarea activităților pentru a evita exacerbarea simptomelor
În cazul în care tratamentele non-chirurgicale nu prezintă ameliorarea simptomelor, medicul ortoped poate indica tratamentul chirurgical. Acesta poate presupune, decompresie
Decompresie – O procedură pentru a reduce presiunea în os și a îmbunătăți fluxul sanguin.
Grefarea osoasă – Înlocuirea osului deteriorat cu os sănătos dintr-o altă parte a corpului.
Înlocuirea umărului – În cazurile avansate, poate fi necesară o artroplastie a umărului pentru a restabili funcția și a calma durerea. Aceasta presupune înlocuirea articulației cu elemente protetice.
