Fibromul condromixoid este una dintre cele mai rare dintre tumorile osoase, reprezentând mai puțin de 1% din toate tumorile osoase.
Este o tumoră necanceroasă care se dezvoltă cel mai adesea la copiii mai mari și la adulții tineri sub 30 de ani și poate să apară atât la bărbați, cât și la femei.
Ce este fibromul condromixoid?
Fibromul condromixoid este o tumoră benignă care crește din țesutul care formează cartilaj găsit în măduva oaselor și se dezvoltă de obicei la capătul unui os lung din partea inferioară a corpului, cum ar fi tibia sau femurul. Cea mai frecventă localizare a acestei tumori este la nivelul tibiei lângă genunchi. Alte locații comune includ femurul lângă genunchi, oasele piciorului și pelvisul (zona șoldului).
Fibromul condromixoid nu metastazează în alte părți ale corpului.
Cauze și factori de risc
Cauza fibromului condromixoid nu este cunoscută. Nu a existat o legătură dovedită între dezvoltarea acestui tip de tumoră și expunerea la substanțe chimice, radiații sau orice activitate particulară.
Simptome
Acest tip te tumori benigne pot provoca simptome care includ:
- Durere
- Umflare
- Rigiditate
- Sensibilitate
- O creștere sau o umflătură sub piele
Cum diagnosticăm fibromul condromixoid?
Pentru a diagnostica un fibrom condromixoid, medicul va efectua inițial un examen fizic și va examina simptomele, precum sensibilitate și va verifica gama de mișcare în zona dureroasă.
De asemenea, medicul curant poarte indica efectuarea unor teste imagistice suplimentare precum: razele X, CT sau RMN, pentru a oferi un diagnostic precis și pentru a analiza caracteristicile tumorii.
În plus, poate fi efectuată o biopsia cu ac, care este o procedură în care un medic plasează un mic ac prin piele și în leziune pentru a preleva o mică probă de țesut anormal. Țesutul este analizat apoi pentru a confirma orice descoperire.
Tratamentul fibromului condromixoid
Cea mai comună metodă de tratament pentru o astfel de tumoră este prin chiuretaj. În cadrul acestei proceduri, tumora este îndepărtată din os.
După chiuretaj, medicul poate umple gaura cu o grefă osoasă, formată din os prelevat de la un donator (alogrefă) sau dintr-un alt os din corpul pacientului în cauză (autogrefă).
