Fractura de radius și ulnă reprezintă fractura antebrațului și este o afecțiune comună a membrului superior. Aceasta poate să apară din diverse cauze, cum ar fi o simplă cădere pe mână sau o lovitură de mare impact. Tratamentul fracturii este ales în funcție de gravitatea acesteia, întrucât specialistul ortoped poate apela atât la metode conservatoare, cat și la metode chirurgicale de tratament.
Ce este fractura de radius și ulnă?
Fractura de radius și ulnă, cunoscută și sub denumirea de fractură de antebraț, este o afecțiune dureroasă care poate apărea la diferite niveluri: în apropierea încheieturii mâinii la capătul cel mai îndepărtat (distal) al osului, în mijlocul antebrațului sau în apropierea cotului la capătul superior (proximal) al osului.
Cauzele fracturii de radius și ulnă
Cele mai frecvente cauze ale fracturilor antebrațului includ:
- Lovitură directă
- Căderi cu brațul întins, adesea în timpul sportului sau de la înălțime
- Accidente auto sau se motocicletă
Simptome
Cel mai întâlnit simptom în cazul acestei fracturi este durerea care apare imediat. Deoarece ambele oase sunt de obicei implicate, fracturile antebrațului cauzează adesea o deformare evidentă, iar antebrațul poate părea îndoit și mai scurt decât celălalt braț.
Simptomele suplimentare pot include:
- Umflătură
- Vânătăi
- Incapacitatea de a roti brațul
- Amorțeală sau slăbiciune la degete sau încheietura mâinii
Cum diagnosticăm fractura de radius și ulnă?
Pentru a diagnostica o fractură de radius și ulnă, medicul poate efectua inițial un examen fizic pentru a examina pielea și eventuale leziuni ale pielii cauzate de o fractură deschisă, pentru a verifica dacă există și alte zone sensibile prin palpare și pentru a examina gama de mișcare a încheieturii și degetelor. Apoi sunt efectuate investigații imagistice, precum radiografia, CT sau RMN.
Radiografia este tehnică imagistică standard în cazul fracturilor și poate evidenția prezența spațiilor între structurile osoase afectate, a fragmentelor osoase și a leziunilor articulației cotului sau încheieturii.
RMN-ul sau CT-ul pot fi utilizate numai dacă există suspiciunea de fractură a radiusului distal intraarticular.
Metode de tratament
O fractură stabilă, simplă și izolată poate fi tratată prin imobilizarea cu o atelă timp de aproximativ patru până la șase săptămâni, iar în acest timp, ridicarea și purtarea greutăților nu sunt permise.
După îndepărtarea atelei, pacientul va începe kinetoterapie cu exerciții specifice pentru a recăpăta întreaga gamă de mișcare a cotului și încheietura mâinii și rotația antebrațului.
Intervenția chirurgicală este efectuată în majoritatea cazurilor de antebraț și, de obicei, se efectuează prin una sau două incizii la diferite niveluri și laturi ale antebrațului. Fracturile sunt reduse și ținute împreună cu plăci și șuruburi. După operație, antebrațul va fi pus într-o atela scurtă pentru confort și protecție.