Fractura de gleznă este una dintre cele mai frecvente cauze ale durerii de gleznă. Aceasta este, de asemenea, una dintre cele mai frecvente fracturi osoase. Fracturile mai grave pot necesita efectuarea unei intervenții chirurgicale ca metodă de tratament, iar recuperarea după o astfel de fractura poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni.
Ce este fractura de gleznă?
Fractura de gleznă apare atunci când unul sau mai multe oase care alcătuiesc articulația gleznei suferă o ruptură. Articulația gleznei este formată din tibie, fibula și talus. Tibia este osul mare din partea inferioară a piciorului. Fibula este un os mai mic și mai subțire localizat la nivelul piciorului inferior. Capetele inferioare ale fibulei și tibiei se unesc și împreună formează un arc care se așează deasupra talusului.
Cauze și factori de risc
Acest tip de fractura poate să apară atunci când se aplică prea multă forță asupra gleznei. Cele mai frecvente cauze includ:
- Împiedicări și căderi care pot pune o greutate excesivă pe gleznă
- Alergatul pe suprafețe neuniforme sau cu încălțări neadecvate
- Aterizarea neadecvată după o săritură
- Un pas greșit pe o treaptă sau bordură care poate duce la răsucirea gleznei în lateral
- Sporturile de mare impact ce implică mișcări intense care pun stres pe articulații, inclusiv fotbalul și baschetul
- Impactul brusc și puternic al unui accident de mașină
- Forța repetitivă sau intensa asupra gleznei, precum în cazul sportivilor
Simptome ale fracturii de gleznă
Simptomele comune ale unei glezne rupte includ:
- Durere imediată și severă
- Umflătură
- Vânătăi
- Sensibilitate la atingere
- Incapacitatea de a pune orice greutate pe piciorul accidentat
- Deformare a articulației gleznei
- Amorțeală a piciorului
Cum diagnosticăm fractura de gleznă?
Pentru a oferi un diagnostic precis, inițial, medicul va efectua o examinare atentă a gleznei și a piciorului și va analiza modul în care s-a produs leziunea. Ulterior poate recomanda efectuarea unor teste imagistice, cum ar fi razele X, CT sau RMN.
Razele X pot localiza ruptura și pot indica dacă vreunul dintre oase este deplasat. De asemenea, radiografia poate identifica câte bucăți de os rupt există.
Scanarea CT oferă imagini detaliate cu raze X în secțiune transversală ale gleznei și este utilă în evaluarea gradului de leziune a articulației gleznei.
Deoarece scanările RMN sunt mai sensibile decât alte teste imagistice, acestea pot fi utilizate pentru a detecta leziunile ligamentare asociate.
Metode de tratament – fractura de gleznă
Ca urmare a diagnosticului, specialistul ortoped vă oferi un plan individualizat de tratament, care este specific pentru gradul fracturii și nevoile pacientului. Rupturile stabile ale gleznei pot fi tratate fără intervenție chirurgicală, iar tratamentul conservator implică:
- Gheață și elevația gleznei
- Imobilizarea gleznei
- Terapie fizică
În cazul în care pacientul prezintă o fractură severă, medicul va apela la tratamentul chirurgical. Astfel, chirurgul ortoped va face o incizie în piele peste zona afectată. Pentru fixarea fracturii este necesară o placă metalică special concepută, care este plasată pe os pentru a stabiliza părțile rupte. Incizia este apoi închisă, iar glezna este imobilizată cu un ghips sau o atelă.
