Leziunea SLAP reprezintă o ruptură la nivelul labrumului umărului, acesta fiind inelul de țesut fibro-cartilaginos care înconjoară priza articulației umărului. Acest tip de leziune este adesea întâlnită în cazul persoanelor cu locuri de muncă solicitante din punct de vedere fizic și în cazul celor care practică sporturi ce implică mișcări repetate ale brațului deasupra capului.
Ce este leziunea SLAP?
Leziunea SLAP este un tip de leziune a labrumului glenoid. Aceasta implică labrumul glenoid superior, unde se inserează capul lung al tendonului bicepsului. Leziunea se poate extinde în tendon, poate implica ligamentele glenohumerale sau se poate extinde în alte cadrane ale labrumului. Spre deosebire de leziunea Bankart aceasta nu este, de obicei, asociată cu instabilitatea umărului.
Cauzele leziunii SLAP?
Leziunile labrumului superior pot fi cauzate de traumatisme acute sau de mișcări repetitive ale umărului. O leziune acută SLAP poate rezulta din:
- Un accident de autovehicul
- Cădere pe un braț întins
- Tragere forțată de braț
- Mișcarea rapidă sau forțată a brațului atunci când acesta este deasupra nivelului umărului
- Luxația umărului
Persoanele care participă la sporturi repetitive deasupra care implică ridicarea constantă a brațelor deasupra capului, cum ar fi halterofilii, pot experimenta rupturi de labrum ca urmare a mișcărilor repetate ale umărului.
Multe leziuni SLAP, totuși, sunt rezultatul unei uzuri a labrumului care apare lent în timp. La pacienții cu vârsta peste 30 până la 40 de ani, ruperea labrumului superior poate fi văzută ca un proces normal de îmbătrânire. Acest lucru diferă de o leziune acută la o persoană mai tânără.
Clasificarea leziunilor SLAP
Există mai multe tipuri și subtipuri de leziuni SLAP diferite. Cea mai comună ruptură SLAP este ruptura de tip 2, acestea având la rândul său mai multe subtipuri:
Tip 1: În acest tip de leziune, labrumul prezintă semne de uzură sau mărunțire, dar încă funcționează. Leziunile SLAP de tip 1 sunt adesea observate la persoanele de vârstă mijlocie sau mai în vârstă.
Tip 2: Acesta este cel mai comun tip de rupere SLAP. În rupturile de tip 2, labrumul și tendonul bicepsului sunt rupte din priza umărului.
Tip 3: Țesutul labrum rupt este prins în articulația umărului.
Tip 4: La acest tip, ruptura care a început la nivelul labrumului se poate extinde șipoate afecta tendonul bicepsului.
Simptome
În cele mai multe cazuri, o ruptură de labrum SLAP nu cauzează durere tot timpul. Durerea apare de obicei atunci când umărul este folosit în efectuarea unei activități, în special dacă aceasta implică și ridicarea brațelor. De asemenea, printre simptomele comune se regăsesc:
- Un sentiment de prindere, blocare sau măcinare
- Senzație instabilă în umăr
- Pierderea forței
- Gamă redusă de mișcare
Diagnosticul leziunii SLAP
Diagnosticul începe prin evaluarea simptomelor și efectuarea unui examen fizic prin care ortopedul va verifica gama de mișcare și puterea brațului și a umerilor, însă acestea sunt de obicei insuficiente. O leziune SLAP poate fi greu de identificat, deoarece simptomele pot fi ușor asociate cu o mulțime de alte condiții medicale.
Leziunile SLAP pot să fie identificate prin efectuarea unui RMN cu contrast pentru a evidenția structurile din interiorul articulației umărului, potrivit studiilor, acesta având o acuratețe de 75-90%. Totuși, în unele cazuri, diagnosticul se face chiar în timpul intervenției chirurgicale.
Metode de tratament ale leziunii SLAP
Leziunea SLAP este tratată mai întâi prin metode nechirurgicale, iar dacă acestea nu este severă, acest lucru ar putea fi suficient pentru a o vindeca.
Tratamentele nechirurgicale includ:
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
- Gheaţă
- Odihnă
- Fizioterapie
Dacă leziunea este gravă sau dacă tratamentele nechirurgicale nu funcționează, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de o intervenție chirurgicală.
Cea mai comună metodă chirurgicală utilizată este artroscopia. În timpul acestei proceduri, chirurgul ortoped face mici tăieturi la nivelul umărului și introduce înăuntrul articulației un artroscop prevăzut cu o cameră mică și lumină în capăt. Chirurgul folosește apoi instrumente chirurgicale în miniatură pentru a repara leziunea SLAP.
