Leziunea de rădăcină posterioară de menisc apare adesea în timpul sarcinilor zilnice, cum ar fi ridicarea dintr-o poziție așezată sau ghemuită cu genunchiul hiperflexat. Pacienții acuză adesea dureri posterioare ale genunchiului cauzate de această afecțiune.
Ce este rădăcina posterioară de menisc?
Rădăcinile meniscale de la nivelul genunchi se referă la părți ale meniscurilor care reprezintă locurile de atașare ale meniscurilor mediale și laterale la platoul tibial central.
Cea mai mare parte a rădăcinii posterioare a meniscului se atașează imediat anterior de ligamentul încrucișat posterior.
De asemenea, rădăcină posterioară a meniscului medial absoarbe cea mai mare parte a greutății compartimentului medial, fiind, de asemenea, cea mai frecventă zonă în care apare o ruptură de menisc. Acest lucru este valabil mai ales la pacienții care au o ruptură de ligament încrucișat anterior, unde această porțiune a meniscului acționează apoi ca structură principală pentru a preveni alunecarea înainte a genunchiului.
Ruptura rădăcinii posterioare de menisc este caracterizată ca leziunea care apare la mai puțin de 1 cm de inserția posterioară
Cauze și factori de risc
Leziunea de rădăcină posterioară de menisc este de obicei cauzată de leziuni traumatice sau modificări degenerative ale articulației genunchiului. Unele cauze comune includ:
Traumă acută: o mișcare bruscă de răsucire sau pivotare a articulației genunchiului, des întâlnită în activități sportive sau accidente, poate duce la o ruptură a rădăcinii meniscului.
Modificări degenerative: în timp, meniscul se poate slăbi și degenera din cauza uzurii cauzate de vârstă. Acest lucru îl poate face mai susceptibil la rupere, chiar și cu o forță minimă sau stres asupra articulației genunchiului.
Simptome
Simptomele comune pot include:
- Durere
- Umflarea și rigiditatea, care crește treptat după accidentare
- Senzația de prindere sau blocare a genunchiului
- Instabilitate
- Incapacitate de a îndrepta genunchiul
- Durere în partea din spate a genunchiului
Cum diagnosticăm leziunea de rădăcină posterioară de menisc?
Imediat după identificarea simptomelor pacientului, medicul ortoped va indica efectuarea unor teste imagistice, precum RMN-ul, pentru a putea vizualiza și localiza cu exactitate leziunea și pentru a remarca anvergura acesteia.
Metode de tratament
În funcție de gravitatea leziunii, medicul ortoped poate recomanda tratamentul conservator sau tratamentul chirurgical. Metodele conservatoare de tratament pot include:
- Repaus
- Terapie fizică
- Infiltrații intra-articulare
- Imobilizare
Daca tratamentul non-chirurgical nu prezintă ameliorarea simptomelor, medicul poate apela la tratamentul chirurgical. Acesta poate presupune reatașarea rădăcinii meniscale printr-o ancoră de sutură, iar intervenția poate fi realizată atrtroscopic.
