Fractura de tibie sunt cele mai frecvente fracturi ale oaselor lungi și sunt observate la 4% din populația în vârstă. Acestea sunt de obicei cauzate de un traumatism direct și pot apărea proximal (fractură de platou tibial), la nivelul diafizei sau distal.
Ce este fractura de tibie?
Partea inferioară a piciorului este alcătuită din două oase: tibia și fibula. Tibia este cea mai mare dintre cele două oase. Aceasta susține cea mai mare parte a greutății corporale și este o parte importantă atât a articulației genunchiului, cât și a gleznei.
Fractura de tibie apare pe lungimea osului, sub genunchi și deasupra gleznei. De obicei, este nevoie de o forță majoră pentru a provoca acest tip de fractură. Coliziunile autovehiculelor, de exemplu, sunt o cauză comună a fracturilor tibiale. În cazul multor fracturi de tibie, osul mai mic din partea inferioară a piciorului (fibula) este, de asemenea, afectată.
Cauze și factori de risc
Deși oasele lungi din corp sunt rezistente, există multe moduri prin care o persoană poate suferi o fractură. Așadar, cauzele și factorii de risc pentru o fractură de tibie includ:
- Leziuni traumatice, cum ar fi accidente de vehicule cu motor sau căderi
- Sporturi care implică impact repetat asupra tibiei, cum ar fi alergarea pe distanțe lungi
- Leziuni cauzate de practicarea sporturilor de contact, cum ar fi fotbalul
- Osteoporoza, care determină slăbirea structurii osoase
Simptome
Simptomele unei astfel de fracturi pot fi:
- Durere localizată într-o zonă a tibiei sau în mai multe zone dacă există fracturi multiple
- Umflarea piciorului inferior
- Dificultate sau incapacitate de a sta în picioare, de a merge sau de a suporta greutatea pe picior
- Deformarea piciorului sau lungimea neuniformă a piciorului
- Vânătăi sau decolorare în jurul tibiei
- Modificări ale senzației la picior
- Os care iese prin piele
Cum diagnosticăm fractura de tibie?
Diagnosticul fracturii va începe cu un examen fizic. Medicul ortoped va examina țesutul moale din jurul articulației genunchiului și a gleznei și va verifica dacă există vânătăi, umflături și răni deschise. De asemenea, specialistul va evalua nervii și aportul de sânge la piciorul rănit.
În plus, medicul curant poate indica efectuarea unor teste imagistice, precum radiografia, CT sau RMN pentru a localiza cu exactitate fractura, pentru a determina gradul de severitate sau dacă există leziuni asociate ale țesuturilor din jur.
Metode de tratament
Tratamentul nechirurgical poate fi recomandat pacienților care nu sunt candidați pentru operație din cauza problemelor lor generale de sănătate, sunt mai puțin activi sau au fracturi închise cu mișcare minimă a capetelor fracturii. Tratamentul poate implica:
- Imobilizarea cu orteze sau atele
- Medicamente pentru durere, cum ar fi antiinflamatoarele nesteroidiene
- Terapia fizică
În cazurile severe, medicul va indica efectuare unei intervenții chirurgicale. În funcție de tipul fracturii, chirurgul ortoped va realinia structurile fracturate, dacă este cazul, iar apoi le va fixa cu plăci și șuruburi metalice.
