Există o serie de factori de risc ai rupturii LIP. Ruptura de ligament încrucișat posterior este o leziune care apare, de obicei, în urma unui traumatism. Aceasta poate fi parțială sau completă și poate fi clasificată în funcție de gradul de severitate.
Ce este ligamentul încrucișat posterior?
Ligamentul încrucișat posterior este cel mai rezistent dintre cele patru ligamente majore și are un rol important în menținerea stabilității genunchiului, împiedicând tibia să se deplaseze înainte față de femur. De asemenea, acesta ajută la menținerea unghiului de înclinare a genunchiului, limitând astfel rotația excesivă a genunchiului. Acesta este mai rezistent decât ligamentul încrucișat anterior și este mai rar lezat. Ligamentul încrucișat posterior are două părți care se comportă ca o singură structură, având o grosime de aproximativ jumătate din grosimea degetului mic.
Ce este ruptura ligamentului încrucișat posterior?
Ruptura ligamentului încrucișat posterior este o leziune dureroasă, ce cauzează inflamație, sensibilitate și o gamă limitată de mișcare. Aceasta poate să apară, adesea, în urma unui traumatism, dar și concomitent cu alte leziuni ligamentare, precum o ruptură a ligamentului încrucișat anterior.
Factori de risc ai rupturii LIP
Factori de risc ai rupturii LIP pot include:
Participarea la anumite activități sportive
Persoanele care participă la sporturi de contact prezintă un risc mai mare de a experimenta o leziune a LIP. Sporturile de contact implică adesea schimbări rapide și bruște de direcție, cum ar fi fotbalul, sau baschetul. Pacienții care efectuează activități, cum ar fi dansul sau schiul, sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare de accidentare ligamentului.
Locuri de muncă solicitante
Anumite locuri de muncă, cum ar fi lucrările în construcții sau cele care necesită ghemuirea și ridicarea regulată a obiectelor grele, cresc riscul unei rupturi LIP.
Leziuni ale altor ligamente ale genunchiului
În timp ce rupturile LIP pot apărea izolat, este obișnuit ca acestea să apară alături de alte leziuni ale ligamentelor genunchiului, în special rupturile LIA sau LCM.
Vârsta
Acest tip de ruptură ligamentară este cel mai frecvent observată la persoanele cu vârsta între 18 și 44 de ani, cu toate acestea, adulții mai în vârstă sunt mai predispuși la leziuni ale ligamentelor din cauza uzurii generale.
