Testul Lachman este un test clinic utilizat pentru a diagnostica leziunile ligamentului încrucișat anterior (LIA). Testul poartă numele lui John Lachman, un chirurg ortoped de la Universitatea Temple din Philadelphia, care a inventat tehnica.
Ce este testul Lachman?
Testul Lachman este o manevră de examinare fizică utilizată pentru a evalua integritatea ligamentului încrucișat anterior în cazul unei leziuni suspecte. Testul este folosit pentru a evalua translația anterioară a tibiei în raport cu femurul. Mai multe studii au arătat că testul Lachman prezintă cea mai mare sensibilitate și specificitate în diagnosticul rupturii acute de LIA și, în general, superior atât testului sertarului anterior, cât și testului de schimbare a pivotului.
Cum se efectuează testul Lachman?
Pentru a efectua testul Lachman pacientul întins și relaxat, specialistul ortoped îndoaie ușor genunchiul (aproximativ 20 până la 30 de grade). Medicul stabilizează apoi coapsa în timp ce trage tibia înainte.
Testul pune stres pe ligamentul încrucișat anterior. Atât cantitatea de mișcare (deplasarea) osului tibiei, cât și senzația punctului final al mișcării (cât de solid se simte ligamentul), oferă informații despre o eventuală leziune a LIA.
Un ligament încrucișat anterior este deteriorat poate prezența mai multă mișcare și un punct final mai puțin ferm în timpul unui test Lachman.
Cum este evaluat testul Lachman?
Acest tip de test este de obicei punctat pe o scară de la 0 la 3, cu 0 indicând un rezultat tipic și 3 indicând o ruptură completă a ligamentului încrucișat anterior. Sistemul de scor este utilizat pentru a cuantifica cantitatea de translație anterioară sau mișcare înainte a osului tibiei în timpul testului. De asemenea, acesta poate ajuta la ghidarea deciziilor de tratament pentru leziunile LIA.
Acuratețea testului Lachman Un studiu din anul 2013, care a analizat 653 de persoane cu rupturi ale LIA, a constatat că testul Lachman a avut o rată de succes de 93,5%, iar un alt studiu efectuat în anul 2015 a remarcat o rată de succes similară de aproximativ 93%.
Totuși, formarea de țesut cicatricial la nivelul ligamentului încrucișat anterior poate duce la un rezultat fals pozitiv. Acest lucru face ca piciorul să pară limitat la intervalul normal de mișcare atunci când de fapt este doar țesut cicatricial care îl reține.
