Osteocondrita disecantă a genunchiului este o afecțiune clasificată ca o formă de osteonecroză care afectează osul subcondral. Afecțiunea tinde să se manifeste ca disfuncție a genunchiului și durere, afectând predominant copiii și adolescenții.
Ce este osteocondrita disecantă a genunchiului?
Osteocondrita disecantă a genunchiului este o boală care afectează osul subcondral și cartilajul articular supraiacent din cauza pierderii fluxului sanguin. Acest lucru poate duce la separarea și instabilitatea unui segment de cartilaj și mișcarea liberă a acestor fragmente osteocondrale în spațiul articular.
Osteocondrita disecantă poate fi împărțită într-o formă juvenilă și o formă adultă și există două locuri principale în articulația genunchiului unde poate să apară. În 80% din cazuri aceasta afectează condilii femurali, în special condilul medial de pe suprafața articulației laterale, iar în 10% din cazuri este localizată la nivelul rotulei.
Forma adultă a bolii prezintă o tendință de instabilitate și de obicei urmează un curs clinic progresiv și neîncetat. Prin comparație, leziunile juvenile cu o suprafață articulară intactă au potențialul de a se vindeca. Atât osteocondritele disecante la adulți, cât și cele juvenile netratate pot duce apariția artrozei premature.
Cauze – osteocondrita disecantă a genunchiului
Cauza exactă care determină întreruperea fluxului sanguin într-un segment al femurului este necunoscută. Cu toate acestea, osteocondrita disecantă a genunchiului poate fi asociată cu:
- Traumă repetitivă sau stres asupra articulației genunchiului
- Răsuciri bruște la nivelul genunchiului
- Predispoziție genetică
- Modificări chimice ale suprafeței localizate în osul subcondral
- Tulburări de creștere
- Ischemia
Simptome
Simptomele frecvente ale acestei afecțiuni includ:
- Durere și umflare în articulația genunchiului care se agravează odată cu activitatea
- Sensibilitate
- Rigiditate
- Senzație de „cedare” a articulației afectate
- Modificări ale intervalului de mișcare
- Blocarea și senzația de prindere în interiorul articulației
- Colecție de lichid în jurul articulației
Stadiile osteocondritei disecante a genunchiului
Această afecțiune poate fi clasificată în funcție de severitate, utilizând scala International Cartilage Repair Society, în felul următor:
Stadiul I: Leziune stabilă cu o zonă continuă, acoperită de cartilaj articular intact
Stadiul II: Leziune cu discontinuitate parțială a cartilajului articular, stabilă la sondare
Stadiul III: Leziune cu discontinuitate completă a cartilajului articular, dar fără luxație
Stadiul IV: Crater osteocondral și corp liber
Cum diagnosticăm osteocondrita disecantă a genunchiului?
Pentru a diagnostica afecțiunea medicul ortoped va analiza simptomele pacientului și va efectua un examen fizic. Acestea pot fi urmate de investigații imagistice precum razele X și RMN-ul pentru a confirma diagnosticul.
Razele X sunt utilizate pentru a localiza leziunea și pentru evaluarea dimensiunii acesteia, în timp ce RMN-ul determină măsura în care este afectat cartilajul supraiacent.
Metode de tratament pentru osteocondrita disecantă a genunchiului
În cazul copiilor și a adolescenților, afecțiunea se poate vindeca uneori de la sine, mai ales dacă este identificată în stadii incipiente, iar pacientul renunță pentru o perioadă de timp la activitățile fizice solicitante.
Dacă simptomele nu se ameliorează în scurt timp medicul poate recomanda imobilizarea articulației cu o atelă, utilizarea cârjelor și urmarea unui program de terapie fizică.
Medicul specialist poate recomanda tratamentul chirurgical dacă:
- Tratamentul nechirurgical nu ameliorează durerea și umflarea
- Leziunea este separată sau detașată de osul și cartilajul din jur, formând un corp liber în interiorul articulației
- Leziunea este mai mare de 1 centimetru în diametru
Există diferite tehnici chirurgicale pentru tratarea osteocondritei disecante de genunchi, precum:
Forajul subcondral pentru a crea noi cai vaselor de sânge să hrănească zona afectată, facilitând vindecarea osului din jur.
Fixarea internă a fragmentului osos prin pini sau șuruburi metalice.
Înlocuirea zonei deteriorate cu o nouă bucată de os și cartilaj, numită grefă. Acest lucru poate ajuta la regenerarea oaselor și cartilajelor sănătoase în zona afectată.