Chistul meniscal este o afecțiune caracterizată printr-o colecție locală de lichid sinovial în interiorul sau adiacent meniscului, cel mai frecvent ca rezultat al unei rupturi de menisc. Acesta este întâlnit frecvent la pacienții de sex masculin cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani.
Ce este chistul meniscal?
Chistul meniscal este o acumulare de fluid, fie în interiorul, fie adiacent meniscului, fiind însoțit de obicei de durere focală a genunchiului, umflare și, ocazional, o masă palpabilă la nivelul liniei articulației.
Cauze și factori de risc
Cauzele asociate chistului meniscal includ adesea:
- Leziune a genunchiului
- Leziune a meniscului
- Participarea la sporturi de contact, cum ar fi fotbal, baschet, rugby sau tenis
- Creșterea în vârstă
- Artroza
- Leziuni ale ligamentelor, cum ar fi leziunea ligamentului încrucișat anterior
- Alergatul pe suprafețe neregulate
Simptome
Acest tip de chist nu provoacă întotdeauna simptome, însă cele mai întâlnite simptome sunt:
- Durere la nivelul genunchiului când pacientul stă în picioare
- Sensibilitate de-a lungul articulației
- Umflătură sau nodul, de obicei în partea exterioară a genunchiului
- Umflătură care devine mai vizibilă pe măsură ce genunchiul se îndreaptă, deși umflătura în sine poate fi nedureroasă
- Denivelare care își poate schimba dimensiunea
- Umflarea sau blocarea articulației genunchiului
Cum diagnosticăm chistul meniscal?
Diagnosticul chistului meniscal începe prin analizarea simptomelor pacientului și efectuarea unui examen fizic. În timpul examenului fizic, medicul ortoped poate palpa zona genunchiului pentru a identifica sursa durerii, umflătura și gama de mișcare a articulației genunchiului. În plus, medicul curant poate recomanda realizarea unor investigații imagistice, precum radiografie, ecografie sau RMN.
Tratamentul chistului meniscal
În funcție de gravitatea simptomelor resimțite de către pacient, dar și de factorul declanșator al chistului meniscal, acesta poate fi tratat atât prin metode conservatoare, cât și chirurgicale.
Metodele conservatoare de tratament presupun:
- Repaus
- Aplicarea unei pungi de gheață la nivelul articulației genunchiului
- Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
- Infiltrații inta-articulare
În cazul în care simptomele sunt accentuate, nu se ameliorează ca urmare a tratamentului conservator sau există și o leziune asociată la nivelul articulației genunchiului. În general, medicul ortoped poate realiza o artroscopie pentru a vizualiza interiorul articulației. Aceasta se bazează pe utilizarea unui artroscop prevăzut cu o sursă de lumină și o cameră în capăt. Artroscopul și instrumentele chirurgicale în miniatură vor fi introduse în articulație prin câteva incizii mici, fiind o intervenție minim-invazivă.
În cazul în care chistul apare ca urmare a rupturii de menisc, medicul poate efectua o intervenție chirurgicală, precum sutura meniscală sau meniscectomia.
