Leziunile mușchilor ischiogambieri variază de la leziuni musculare ușoare până la ruperea completă a fibrelor musculare. Acestea reprezintă, conform studiilor, 29% din totalitatea leziunilor membrului inferior și sunt adesea întâlnite în cazul persoanelor care practică sporturi, precum forbalul, baschetul sau gimnastica.
Ce sunt mușchii ischiogambieri?
Muschii ischiogambieri sunt un grup de trei mușchi care se extind de-a lungul părții posterioare a coapsei, de la șold până sub genunchi. Acești mușchi fac posibilă extinderea piciorului înapoi și îndoirea genunchiului.
Există trei mușchi ischiogambieri:
- Semitendinos
- Semimembranos
- Biceps femural
Ce sunt leziunile mușchilor ischiogambieri?
Leziunile mușchilor ischiogambieri sunt cauzate de o contracție extinsă rapidă sau de o întindere violentă a grupului de mușchi care provoacă un stres mecanic ridicat. Acest lucru are ca rezultat grade diferite de ruptură în fibrele unității musculotendinoase.
Acestea sunt frecvente în sporturile cu caracter dinamic, care implică alergarea la vieze mari, săriturile, sporturile de contact, cum ar fi fotbalul, baschetul, tenisul, gimnastica, în fotbal fiind mai frecventă accidentare.
Leziunile ischiogambierilor pot apărea și în sporturile recreative, cum ar fi schiul nautic și dansul, unde genunchiul este complet extins cu forță în timpul accidentării.
Cauze și factori de risc
Cauzele comune ale leziunilor mușchilor ischiogambieri sunt:
- Leziunile sportive
- Leziune anterioară a ischiogambierilor
- Leziune anterioară substanțială la genunchi
- Exercițiile fizice în exces
- Flexibilitate scăzută
- Dezechilibru muscular
În plus față de sportivi, persoanele în vârstă sunt mai predispuse la întâmpinarea acestor leziuni, deoarece flexibilitatea scade adesea odată cu vârsta.
Atleții adolescenți, care sunt încă în creștere, sunt, de asemenea, expuși riscului. Deoarece oasele și mușchii cresc în ritmuri diferite, osul în creștere poate strânge mușchii ischiogambieri, făcându-i mai susceptibili la întinderi sau rupturi.
Gradele leziunilor mușchilor ischiogambieri
Leziunile acestui grup de mușchi pot fi clasificate, în funcție de gradul de severitate, astfel:
Gradul 1 – o ușoară întindere sau încordare musculară
Gradul 2 – o ruptură parțială a mușchiului
Gradul 3 – o ruptură musculară completă
Care sunt simptomele?
Primul simptom cauzat de o leziune la nivelul ischiogambierilor este durerea bruscă și ascuțită în partea din spate a coapsei. Ar putea exista, de asemenea, o senzație de „pocnitură” sau ruptură.
Umflarea și sensibilitatea se dezvoltă de obicei în câteva ore. Pot exista vânătăi sau o schimbare a culorii pielii de-a lungul părții posterioare piciorului. Unii pacienți prezintă slăbiciune musculară sau incapabilitatea de a pune greutate pe piciorul afectat.
Cum diagnosticăm leziunile mușchilor ischiogambieri?
Medicul ortoped începe diagnosticarea prin evaluarea simptomelor pacientului și prin efectuarea unui examen fizic în cadrul căruia poate examina prezența umflăturii, a vânătăilor și a sensibilității în zona afectată. Ulterior, medicul poate recomanda relizarea un test de imagistică medicală, RMN sau radiografie, pentru o evaluarea mai amănunțită a leziunii.
Metode de tratament
Tratamantul pentru leziunile mușchilor ischiogambieri depinde de tipul leziunii și de severitatea acesteia, scopul tratamentului fiind, de a restabili funcționalitatea membrului inferior afectat într-un timp cât mai scurt.
În general, leziunile mușchilor ischiogambieri, mai ales cele de gradul 1 și 2, pot fi tratate prin metode conservatoare, precum metoda RICE. Acesta presupune:
- Repaus
- Gheață
- Compresie
- Elevație
În plus, medicul ortoped poate recomanda imobilizarea piciorului afectat pentru o perioadă scurtă de timp pentru a-l păstra într-o poziție neutră și pentru a facilita vindecarea corectă.
De asemenea, se recomandă urmarea unui plan de terapie fizică, odată ce durerea și umflătura s-au diminuat pentru a restabili gama de mișcare, flexibilitatea și pentru a întări musculatura.
O intervenție chirurgicală poate fi necesară în cazul în care mușchiul este rupt în locul în care acesta se atașează de osul pelvisului sau de tibie.
