Diagnosticul leziunilor coafei rotatorii este esențial pentru determinarea ulterioară a tratamentului potrivit în funcție de gravitatea acestora și de nevoile fiecărui pacient. Leziunile coafei rotatorii pot să fie diverse, cele mai multe dintre acestea caracterizate de durere, aspect care le poate face greu de diferențiat doar din punct de vedere simptomatic.
Ce este coafa rotatorie?
Coafa rotatorie este un grup de mușchi și tendoane care înconjoară articulația umărului, menținând ferm capul osului de la nivelul brațului superior în priza umărului. Aceasta atașează humerusul de omoplat și permite ridicarea și rotirea brațului.
Ce sunt leziunile coafei rotatorilor?
Leziunile coafei rotatorii sunt afecțiuni frecvente, cele mai multe dintre ele fiind provocate de uzură, cauzată de mișcări repetitive ale brațului. Astfel, odată cu trecerea timpului, țesuturile coafei rotatorii se pot degrada, ducând la afecțiuni, precum:
Tendinita
Tendoanele din manșeta rotatorilor conectează mușchii cu oasele umerilor. În cazul tendinitei, tendoanele devin iritate și umflate din cauza suprasolicitării, traumatismelor sau a bolilor precum diabetul.
Bursita
Bursa este un sac mic, plin de lichid, care acoperă spațiul dintre coafa rotatorie și oasele umărului. Bursita apare atunci când mușchii și oasele exercită o frecare asupra bursei, iar aceasta se umflă cu lichid suplimentar, ceea ce provoacă durere.
Ruptura coafei rotatorii
Ruptura unui tendon al coafei rotatorii poate apărea în timp sau brusc din cauza unui traumatism, cum ar fi căderea pe un braț întins sau ridicarea unui obiect greu. Ruptura poate fi parțială sau completă.
Diagnosticul leziunilor coafei rotatorii
Diagnosticul leziunilor coafei rotatorii începe prin evaluarea simptomelor pacientului, dar și a istoricului medical al acestuia. Apoi medicul otoped va efectua un examen fizic prin palpare la nivelul umărului și îi poate cere pacientului să își miște brațul în diferite direcții pentru a stabili gama de mișcare.
De asemenea, medicul curant poate verifica și țesuturile din jurul articulației umărului sau alte zone apropiate, precum gâtul, pentru a se asigura că durerea nu este cauzată de presiunea exercitată asupra unui nerv sau a altor condiții medicale, cum ar fi artroza.
Pentru a evalua mai amănunțit articulația umărului, dar și pentru a putea să ofere un diagnostic cu o acuratețe cât mai ridicată, medicul poate recomanda efectuare unor teste imagistice:
Radiografia
Razele X, pot ajuta medicul să evalueze artroza umărului, sindromul de impingement al umărului și tendinita calcică a umărului. Cu excepția celor din urmă, radiografiile nu vor diagnostica o leziune a manșetei rotatorii în sine, dar pot prezenta factori de risc pentru rupturi degenerative sau dovezi ale unei leziuni anterioare ale umărului.
Ecografia
Ecografia este o metodă din ce în ce mai utilizată pentru diagnosticarea leziunilor coafei rotatorii și a altor leziuni ale țesuturilor moi ale umerilor. Spre deosebire de razele X, ultrasunetele permit medicului să identifice diferite țesuturi moi, de exemplu, mușchii. În plus, aceasta se poate efectua în cabinetul medicului, iar pacientul nu este supus radiațiilor. Mai mult decât atât, deoarece ultrasunetele oferă imagini în timp real, medicul poate cere pacientului să-și miște umărul și să observe mișcările țesuturilor moi pe ecran, ajutând medicul să verifice sau să excludă existența altor afecțiuni.
RMN
RMN-ul este considerat, conform studiilor, standardul de aur pentru vizualizarea leziunilor coafei rotatorii, deoarece oferă o vedere detaliată, în secțiune transversală a umărului, pe care ultrasunetele nu o pot oferi. Cu toate acestea, RMN-ul nu permite medicului să observe modificări ale țesuturilor moi în timpul mișcării umerilor. Pacientul trebuie să fie complet nemișcat în timpul acestei proceduri, care durează aproximativ 30 de minute.
