Fractura de stres apare atunci când osul, de obicei la extremitățile inferioare, este supus la stres mecanic repetat care are ca rezultat fracturi microscopice. Acestea sunt adesea întâlnite atunci când frecvența sau gradul de activitate fizică este crescut semnificativ.
Fractura de stres – incidență
Fractura de stres nu se dezvoltă des. Mai puțin de 1 din 100 de persoane va dezvolta o fractură de stres, conform studiilor de specialitate. Aceasta poate fi mai frecventă în cazul persoanele care desfășoară anumite activități, precum alergătorii sau cei care exercită activități sportive solicitante. De asemenea, femeile sunt mai susceptibile în a întâmpina o astfel de afecțiune decât bărbații.

Cauze și factori de risc
Unele dintre cele mai frecvente cauze și factori de risc ale fracturilor de stres includ:
- Efectuarea exercițiilor fizice prea des, fără suficientă odihnă
- Începerea unui nou sport sau a unei activități fizice fără antrenamentul, îndrumarea sau echipamentul potrivit
- Creșterea rapidă a nivelului de activitate (intensificarea bruscă a antrenamentelor)
- Diverse sporturi, precum: atletism, baschet, tenis, gimnastică
- Osteoporoză
- Deficit de vitamina D
- Obezitate
- Tulburările de alimentație
- Densitatea osoasă
Simptomele fracturii de stres
Simptomele unei fracturi de stres se dezvoltă, în general, în timp și devin mai severe pe măsură ce aceasta progresează. Simptomele pot include:
- Sensibilitate
- Durere profundă, surdă
- Slăbiciune
- Umflătură
- Durere intermitentă
- Durere ascuțită, localizată
- Vânătăi
Metode de diagnostic pentru fractura de stres
Diagnosticarea fracturii de stres începe prin analizarea atentă a simptomelor pacientului și efectuarea unui examen fizic. Ulterior, pentru a confirma diagnosticul, medicul ortoped poate apela la tehnicile de imagistică medicală. Potrivit studiilor, razele X nu prezintă o sensibilitate suficient de ridicată, iar 70% dintre examinări sunt negative în stadiile incipiente ale fracturilor de stres.
Scanarea prin rezonanță magnetică este considerată în prezent investigația standard și are capacitatea de a diagnostica o reacție la stres, precum și o fractură. Scanarea CT poate fi de asemenea utilă pentru diagnosticarea fracturii de stres, deși are o sensibilitate mai scăzută.
Tratamentul fracturii de stres
Scopul tratamentului este ameliorarea durerii și vindecarea corectă și completă a fracturii. Tratamentul poate varia în funcție de localizarea fracturii de stres și de severitatea acesteia, majoritatea fracturilor de stres fiind tratate nechirurgical.
Tratament non-chirurgical
- Aplicarea protocolului RICE
- Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
- Reducerea intensității activităților fizice
- Purtarea încălțămintei de protecție
- Purtarea unei atele pentru stabilitate suplimentară
Tratament chirurgical
Unele fracturi de stres necesită o intervenție chirurgicală pentru a se vindeca corect. În cele mai multe cazuri, aceasta presupune susținerea oaselor prin inserarea unui tip de fixare internă cu ajutorul unor șuruburi și plăci metalice pentru a ține oasele împreună în timpul procesului de vindecare. De asemenea, poate fi necesară o intervenție chirurgicală dacă o fractură de stres se rupe complet și se deplasează.