Importanța sistemului osos este dată de multitudinea de funcții de care acesta este responsabil. Scheletul constituie, potrivit studiilor, până la aproximativ 15-20 % din greutatea corporală totală, cuprinde 206 oase și funcționează ca o structură de sprijin pentru corpul uman.
Ce este sistemul osos?
Partea principală a sistemului osos este formată din oase, structuri dure care creează cadrul corpului uman, adică scheletul. Fiecare os are trei straturi principale:
- Periostul – o membrană dură care acoperă și protejează exteriorul osului.
- Os compact – sub periost, osul compact este alb, dur și neted. Oferă suport structural și protecție.
- Os spongios – miezul, stratul interior al osului este mai moale decât osul compact, având găuri mici numite pori pentru a stoca măduva.
Celelalte componente ale sistemului osos includ:
- Cartilajele sunt benzi netede și flexibile care acoperă vârfurile oaselor acolo unde se întâlnesc.
- Articulațiile reprezintă locul în care două sau mai multe oase din corp se unesc, acestea putând să fie imobile (craniul), parțial mobile (cutia toracică) și mobile (cotul, genunchiul, umărul)
- Ligamentele – benzi de țesut conjunctiv puternic care țin oasele împreună.
- Tendoanele – benzi de țesut care conectează capetele unui mușchi de os.
Importanța sistemului osos
Importanța sistemului osos este redată de funcțiile pe care acesta le îndeplinește și care sunt esențiale pentru buna funcționare a corpului uman.
Oasele alcătuiesc forma, ținându-l în poziție verticală și, de asemenea, protejând organele interne, precum inima și ficatul. În plus, oasele prezintă capacitatea de a stoca minerale, calciu și fosfor.
O mare parte din schelet este alcătuită din material neviu, dar totuși oasele conțin țesut viu care se remodelează constant, înlocuind țesutul vechi cu țesut nou.
De asemenea, centrul oaselor conține măduva osoasă, iar aceasta produce noi celule sanguine.
Mai mult decât atât, coloana vertebrală este suportul central al corpului, făcând posibilă mișcarea, mersul și răsucirea corpului. Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de oase numite vertebre, separate prin discuri, iar măduva spinării coboară în centrul coloanei vertebrale, transportând toate semnalele nervoase de la creier la restul corpului și, de asemenea, transportând stimulii senzoriali de la corp înapoi la creier.
Afecțiuni frecvente ale sistemului osos
Deoarece sistemul osos este atât de vast, există multe afecțiuni care pot afecta structura acestuia. Unele afecțiuni se dezvoltă în mod natural, în timp, din cauza uzurii provenite din mișcările zilnice precum mersul pe jos, aplecarea și ridicarea. Alte afecțiuni pot să apară ca urmare a unui traumatism sau boli., cum ar fi:
Artroza
Când articulațiile se uzează, provoacă durere acolo unde oasele se întâlnesc. Artroza este o afecțiune diagnosticabilă care poate fi cauzată de vârstă, traumatisme sau afecțiuni medicale precum boala Lyme.
Osteosarcom
Osteosarcomul este un tip de cancer care se formează la nivelul oaselor, de obicei la nivelul oaselor lungi, precum femurul, tibia sau humerusul. Acesta se caracterizează prin creșterea necontrolată a celulelor osoase și formează tumori care pot distruge țesutul osos, ducând la fractură.
Osteoporoza
Osteoporoza este o afecțiune care determină pierderea masei osoase care poate fi cauzată de un nivel scăzut al calciului în organism sau alte condiții medicale, cum ar fi poliartrita reumatoidă, lupus sau boala celiacă.
Entorsele
O entorsă reprezintă întinderea, ruperea parțială sau completă a ligamentelor care leagă structurile osoase. Aceasta poate fi cauzată de un traumatism, un accident sau pur și simplu o mișcare bruscă.
Fractura
Orice stres asupra osului poate provoca ruperea acestuia, numită și fractură. Pe măsură ce pacienții înaintează în vârstă, oasele devin mai slăbite și mai susceptibile la fracturi.
