Articulațiile sunt zonele de contact dintre două oase. Clasificarea acestora se face fie histologic, fie funcțional. Clasificarea histologică le împarte în: articulații fibroase, cartilaginoase și sinoviale. Din punct de vedere funcțional, cele trei tipuri de articulații sunt sinartroza (imobile), amfiartroza (ușor mobile) și diartroza (se mișcă liber).
Articulațiile sinartrozele sunt fibroase, cele amfiartrozele sunt cartilaginoase, iar diartrozele sunt sinoviale.
Articulațiile fibroase
Articulațiile fibroase sunt articulații fixe formate în principal din colagen și conectează oasele. Ele sunt de obicei imobile (sinatroze) și nu au cavitate articulară. La rândul lor se împart în suturi, gomfoze și sindesmoze.
Suturile sunt imobile și le găsim în craniu, gomfozele sunt imobile și le găsim în cavitatea orală, iar sindezmozele sunt ușor mobile și le găsim în locul de unire a două printr-o membrană interosoasă, precum articulația tibiofibulară mijlocie.
Articulațiile cartilaginoase
În articulațiile cartilaginoase, oasele se contactează prin cartilaj hialin sau fibrocartilaj. În funcție de tipul de cartilaj implicat, articulațiile sunt clasificate în articulații cartilaginoase primare și secundare.
Articulațiile cartilaginoase primare sunt formate doar din cartilaj hialin. Aceste articulații pot fi ușor mobile sau imobile.
Articulația cartilaginoasă secundară poate implica fi formată din cartilaj hialin sau fibrocartilaj. Aceste articulații sunt ușor mobile.
Articulațiile sinoviale
Articulațiile sinoviale sunt mobile și sunt considerate principalele articulații funcționale ale corpului. Cavitatea articulară conține lichid sinovial, secretat de membrana sinovială, care căptușește capsula articulară. Cartilajul hialin formează cartilajul articular, acoperind întreaga suprafață articulară a fiecărui os. Unele articulații sinoviale au și fibrocartilaj, cum ar fi meniscurile, între oasele articulate.
Caracteristicile articulațiilor sinoviale
Acolo unde este nevoie de sprijin suplimentar, capsula articulară este îngroșată pentru a forma ligamente dure, neelastice pentru a oferi un sprijin suplimentar.
Stabilitatea articulației sinoviale este asigurată de: capsula, ligamentele, mușchii și tendoanele care se întind pe articulație și congruența suprafețelor osoase.
Clasificarea articulațiilor sinoviale
Articulațiile sinoviale sunt clasificate în după tipul de mișcări pe care le permit.
1) Articulație glisantă constă din două suprafețe plane care alunecă una peste alta – carpieni și tarsal.
2) Articulația de tip balama permite mișcarea într-una singură – flexie/extensie- articulații (mâna, cot).
3) Articulația pivot permite o mișcare de rotație în jurul unei axe lungi.
4) Articulația condiloida (articulația metacarpofalangiană) permite mișcarea în doi/aducție) fără rotație.
5) Articulația șa permite două planuri de mișcare (flexie/extensie, abducție- articulația degetului mare.
6) Articulația sferică permite mișcarea abducție/aducție și rotație-articulațiile șoldului și umerilor.
