Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior constă în înlocuirea ligamentului deteriorat cu țesut nou de grefă. Țesutul este prelevat fie de la pacientul, numit autogrefă, fie donat de la altcineva numit alogrefă. Obiectivul operației este restabilirea stabilității genunchiului.
- Ce este ligamentul încrucișat anterior
- Când se recomandă reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
- Cum se realizează ligamentoplastia
- Tehnici de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior
- Complicatii reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
Ce este ligamentul încrucișat anterior (LIA)
Ligamentul încrucișat anterior este principalul factor de stabilitate a deplasări tibiale anterioare, structura acestuia find unică. LIA este compus din două fascicule – anteromedial și posteromedial, asigurând 87% din forța totală necesară prevenirii subluxației anterioare a tibiei în raport cu femurul. LIA limitează mișcarea excesivă înainte și înapoi a tibiei în timpul flexiei și extensiei, oferind stabilitate în timpul solicitărilor de valgus și varus în articulația genunchiului.
Când se recomandă reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
Principala indicație pentru reconstrucția LIA este instabilitatea simptomatică a genunchiului. Alte cazuri când se recomandă reconstrucția LIA:
- Practicarea de sporturi care includ multe răsuciri – cum ar fi fotbal, rugby;
- Muncă foarte fizică sau manuală ;
- Alte părți ale genunchiului sunt deteriorate și ar putea fi, de asemenea, reparate prin intervenție
- chirurgicală;
- Restabilirea stabilității;
- Menținerea întregii game active de mișcare;
- Funcția ligamentului izometric.
Cum se realizează ligamentoplastia
Ligamentul încrucișat anterior conectează osul coapsei de osul tibiei și ajută la menținerea stabilă a genunchiului. Ligamentoplastia înlocuiește ligamentul deteriorat cu o grefă. Acesta este un tendon de înlocuire dintr-o altă parte a genunchiului.
Tehnicile de reconstrucție variază, la fel ca și materialele de grefă care pot fi utilizate. Opțiunea de management chirurgical poate varia în funcție de simptomele pacientului și de nivelul și tipul de activitate al acestuia.
Diferite tehnici includ chirurgia artroscopică vs. chirurgie deschisă, reconstrucția intra vs extra-articulară, plasarea tunelului femural, numărul de fire de grefă, mănunchiul simplu vs dublu și metode de fixare.
Reconstrucția extraarticulară a fost folosită pentru a aborda schimbarea pivot, care s-a dovedit a avea efecte mai mari decât cele oferite de reconstrucția intra-articulară, dar nu are stabilitate reziduală.
Reconstrucția intraarticulara a devenit metoda de alegere, dar nu restabilește cinematica normală a genunchiului. Mănunchiul dublu este considerat mai anatomic și de susținere mai ales în timpul încărcării rotative. Este capabil să reproducă fascicule anteriomediale și posteriolaterale folosind tendoanele gracilis și semitendonoze.
Funcția izometrică a LIA este realizată prin configurația celor 2 fascicule de fibre ale sale, (anteriomedial și posteriolateral) și prin atașamentele acestora.
Datorită structurii sale complexe, locurile de atașare a ligamentelor nu trebuie modificate în timpul reconstrucției.
Tehnici de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior (LIA)
Ligamentoplastia cu autogrefă se practică artroscopic, cu excepția momentului recoltării grefei, când se face o incizie la piele (3-10 cm).
Autogrefa se poate preleva din:
• Tendonul rotulian – tehnica os-tendon-os, prin care se recoltează 1/3 din tendonul rotulian, împreună cu inserțiile osoase de pe femur și tibie, care se fixează cu 2 șuruburi.
• Tendonul ischiogambierilor – tehnica “soft tissue”, prin care se recoltează tendoanele mușchiului semitendinos și gracillis și se fixează prin suspensie corticală, șurub sau scoabă ligamentara, sau tehnici combinate.
• Tendonul cvadricipital – prin care se prelevează o porțiune din tendonul cvadricipital cu sau fară inserția patelara.
Grefa va fi tractionata pe cele 2 tunele și fixată cu materiale biocompatibile. Dispozitivele de fixare pot fi bioresorbabile (se “dizolva” în timp, după 2-3 ani), integrabile, neresorbabile sau metalice.
Complicații reconstrucția ligamentului încrucișat anterior
Una dintre cele mai frecvente complicații ale ligamentelor plastice este artrofibroza, care implică dezvoltarea țesutului cicatricial fibros în interiorul și în jurul sinoviului în cel puțîn o articulație a articulației.
Printre posibile complicații are ale lligamentoplastisei se numără: edem postoperator, infecția, redoarea articulară, ruptura sau laxitatea grefei, complicații la locul donor, leziuni arteriale sau nervoase și tromboză venoasă profundă.
Când se efectuează reconstrucția LIA, complicațiile majore care pot apărea includ leziuni concomitente ratate, malpoziția tunelului, fractura rotuliană, rigiditatea genunchiului și infecție.
