Ruptura de ligament încrucișat anterior (LIA) este o afecțiune frecventă a genunchiului. În general, persoanele care practică sporturi precum fotbal sau basket sunt mai predispuse la acest tip de leziune. LIA se poate rupe și din cauza accidentelor de muncă sau a accidentelor de mașină.
Ruptura de LIA este clasificată pe grade, si poate fi tratată în mai multe feluri în funcție de severitatea leziunii și de tipul de activitate al pacientului.
- Localizarea și anatomia ligamentului încrucișat anterior
- Rolul ligamentului încrucișat anterior
- Ce este ruptura de ligament încrucișat anterior
- Mecanismele prin care se produce ruptura de ligament încrucișat anterior
- Gradele rupturii de ligament încrucișat anterior
- Cauze și factorii de risc
- Simptome ruptura de ligament încrucișat anterior
- Metode de diagnostic
- Tratament ruptura de ligament încrucișat anterior
Localizare și anatomie. Informații generale
Genunchiul este cea mai mare și complexă articulație din corp, având un rol vital în mișcare. Este și una dintre articulațiile predispuse la traumatise, cu peste 2,5 mil de accidentări anual, în special în rândul persoanelor tinere care practică sport.
În anatomia genunchiului găsim oase, cartilaj articular, patru ligamente, tendoane, mușchi, etc. Ligamentele sunt țesuturi dure și fibroase care conectează femurul de tibie, conferind stabilitate genunchiului.
Cele patru ligamente care se găsesc în articulația genunchiului sunt:
Ligamentul încrucișat anterior traversează centrul genunchiului în diagonală și controlează stabilitatea anterioară a genunchiului. Rolul acestuia este de a preveni deplasarea tibiei înaintea femurului.
Ligamentul încrucișat posterior se afla în mijlocul genunchiului și are rol în stabilizarea posterioară a genunchiului. Împreună cu LIA formează forma X, asigurând stabilitatea postero-anterioară a genunchiului.
Ligamentul colateral medial se afla în partea laterală internă a genunchiului și previne deplasarea femurului dintr-o parte în alta.
Ligamentul colateral lateral se află în partea laterală externă a genunchiului și are rolul de a preveni deplasarea femurului dintr-o parte în altă.
Rolul ligamentului încrucișat anterior
Ligamentul încrucișat anterior controlează cât de mult se poate deplasa tibia anterior, în raport cu femurul. LIA este principalul factor de stabilitate a deplasări tibiale anterioare, structura acestuia find unică. LIA este compus din două fascicule – anteromedial și posteromedial, asigurând 87% din forța totală necesară preveniri subluxației anterioare a tibiei în raport cu femurul. Mai mult, LIA limitează mișcarea excesivă înainte și înapoi a tibiei în timpul flexiei și extensiei, oferind stabilitate în timpul solicitărilor de valgus și varus în articulația genunchiului.
Ce este ruptura de ligament încrucișat anterior
Leziunea de ligament încrucișat anterior se poate produce în mai multe feluri. Studiile arată că aproape jumătate din cazurile de ruptura de LIA sunt asociate cu leziuni ale cartilajului articular, ale meniscului sau ale ligamentului colateral medial.
Ruptura de LIA se poate produce la contact și non-contact. Femeile au un risc de ruptură de LIA de trei ori mai mare decât bărbații.
Mecanismele prin care se produce ruptura de LIA:
- Contact direct cu genunchiul accidentat/extremitatea inferioară;
- Contact indirect nu implică genunchiul accidentat/extremitatea inferioară;
- Non-contact: 70% din cazuri, făcând o mișcare greșită;
Leziunile ligamentului încrucișat anterior sunt frecvente la persoanele tinere care practică activități sportive asociate cu pivotarea, decelerarea și săriturile.
Aproximativ 75% dintre rupturi sunt cauzate de contact minim sau deloc cum a fi o schimbare bruscă a direcției sau a vitezei cu piciorul ferm plantat, decelerare rapidă, precum și aterizarea dintr-un salt, pivotare, răsucire, etc.
Gradele rupturii de ligament încrucișat anterior
În funcție de severitatea leziunii, ruptura de LIA se clasifica în trei grade:
Gradul 1 constă în extinderea ligamentului, însă poate menține încă stabilă articulația genunchiului.
Gradul 2 reprezintă o slăbiciune a ligamentului numită și ruptura parțială. Acest tip de ruptură este destul de rar.
Gradul 3 constă în ruptura totală sau completă a ligamentului, cauzând instabilitatea genunchiului.
Cauze și factori de risc
Ligamentul încrucișat anterior se poate rupe în mai multe feluri. Majoritatea leziunilor sunt rezultatul unei forțe anterioare aplicate tibiei. Factorii de risc sunt factori care se pot modifica și factori care nu se pot modifica.
Factorii de risc modificabili sunt grupați în mai multe categorii:
Mișcare și aliniere cum ar fi aterizarea dintr-un salt cu un unghi mic de flexie a genunchiului sau poziționarea genunchiului în valgus.
Slăbiciunea musculară precum mușchii fesieri, mușchiul cvadriceps sau mușchii abductori ai șoldului.
Forța exercitată de sol asupra corpului la contactul cu acesta. În cazul unei persoane cu o musculatură slabă poate fi mai greu să controleze forța la impactul cu solul, rezultând astfel într-o greutate mai mare exercitată asupra ligamentelor
Oboseala poate afecta aterizare din săritură, de exemplu.
Indicele de masă corporală. Persoanele cu un indice de peste 35 au un risc mai mare de ruptură de LIA prin contact direct, iar persoanele cu un indice corporal mic au un risc mai mare de ruptură de LIA prin non-contact, cauzate de forță internă.
Alți factori de risc sunt factori de mediu, încălțămintea, caracteristicile solului, anatomici, hormonali.
Cauzele care pot duce la ruptura de ligament în timpul unei activități sportive sunt:
- Oprirea și decelarea bruscă în timpul alergării
- Schimbarea rapidă de direcție
- Aterizare incorectă din săritură
Simptome ruptura de ligament încrucișat anterior
În momentul când se produce ruptura de LIA, genunchiul poate deveni instabil. De asemenea, ruptura poate fi însoțită și de un zgomot. Alte simptome includ:
- Durere și inflamație
- Disconfort în timpul mersului
- Dificultate în a pune greutate pe genunchi
- Episoade când genunchiul cedează
- Restricționare mobilității; imposibilitatea de a extinde genunchiul
- Sensibilitate în jurul articulației
Metode de diagnostic
Ruptura de ligament încrucișat anterior poate fi diagnosticată prin mai multe metode.
- Anamneză și examen clinic
- Examinare imagistică
Tratament ruptura de ligament încrucișat anterior
Peste 50% din cazurile de ruptură de LIA sunt asociate cu ruptură de menisc. Metodele terapeutice în cazul rupturii de LIA se aleg în funcție de severitatea leziunii și de nevoile individuale ale pacientului. Aceste sunt tratament conservator și tratament chirurgical.
O ruptură de ligament încrucișat anterior nu se vindecă fără operație. În cazul persoanelor tinere sau a sportivilor de performanță este necesară intervenția chirurgicală de reconstrucție ligamentara. În cazul persoanelor în vârstă, care sunt mai puțin active, se poate recomanda tratamentul conservator.
Tratamentul conservator constă în:
- Purtarea unei orteze
- Recuperare medicală
Tratamentul chirurgical constă în înlocuirea ligamentului rupt cu o grefă de țesut care poate fi:
- Autogrefa -țesut de la pacient
- Alogrefa- țesut resultat de la cadavru
- Ligament artificial de tip LARS
