Cauzele instabilității umărului pot fi diverse în funcție de factorul declanșator. Instabilitatea umărului reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în ortopedie și constă în separarea capului humeral de glenă.
Anatomia umărului
Umărul este o articulație sferică complexă, este formată prin articularea osul brațului superior, omoplatului și claviculei. Aceasta este cea mai mobilă articulație din corpul uman, însă este, de asemenea, cea mai predispusă la accidentări.
Ce este instabilitatea umărului?
Instabilitatea umărului apare, de obicei, atunci când capul humeral se mișcă complet sau parțial în afara fosei glenoidei. Structurile ligamentare și musculare din jurul articulației glenohumerale, în condiții normale, creează o forță netă de reacție echilibrată a articulației. Dacă integritatea oricăreia dintre aceste structuri este afectată, aceasta poate duce la un spectru de patologii de la subluxație la luxație.
Capul humeral care este rotund este încadrat într-o scobitură mică a omoplatului, numita fosa glenoidă. Țesutul conjunctiv puternic, numit capsula umărului, este sistemul de ligamente al umărului și menține capul osului brațului superior centrat în fosa glenoida. În afara de ligamente, umărul are nevoie, de asemenea, și de tendoane și mușchi puternici pentru a-și menține stabilitatea.
Cauzele instabilității umărului
Cauzele instabilității umărului pot include:
Luxație și subluxație a umărului
În cazul unei traume semnificative a unei articulații anterior normale, capul humeral poate fi subluxat sau dislocat cu forță. O subluxație a umărului apare atunci când humerusul alunecă parțial în și din loc rapid. Luxațiile umărului apar atunci când humerusul iese complet din glenoidă. Acesta poate aluneca la loc în timp sau poate necesita repunere la loc cu asistență medicală.
Capsula, ligamentele sau labrumul pot fi întinse, rupte sau detașate de os în timpul subluxației și luxației umărului. Când capul humeral este la loc, aceste structuri se pot vindeca într-o poziție laxă sau întinsă, ceea ce poate crește riscul unor episoade viitoare de subluxație sau luxație. Cu fiecare episod suplimentar, pot apărea leziuni suplimentare ale țesuturilor, crescând tendința spre instabilitate viitoare.
Ruptură de labrum
Instabilitatea umărului poate apărea ori de câte ori labrumul este rupt sau desprins de glenoidă. Aceasta poate apărea după o luxație a umărului, o traumă a umărului sau ca urmare a unor mișcări repetitive.
Afecțiune genetică
Unii pacienți se nasc cu ligamente ale umărului oarecum laxe (au o capsulă laxă sau spațioasă). În cazul acestora, instabilitatea poate apărea fără nicio traumă sau în urma unor leziuni relativ minore. În anumite cazuri pacienții pot avea, de asemenea, o afecțiune genetică care provoacă slăbiciune a articulațiilor și îi predispune la dezvoltarea instabilității.