Instabilitatea gleznei apare atunci când ligamentele deteriorate nu se vindecă corespunzător. Ligamentele slăbite nu pot proteja glezna de alunecarea în exterior, astfel, pacientul poate avea sentimentul ca articulația gleznei cedează în mod repetat în timpul sportului sau al activităților zilnice.
Ce este instabilitatea gleznei?
Instabilitatea gleznei este o afecțiune caracterizată printr-o cedare recurentă a părții exterioare (laterale) a gleznei . Această afecțiune se dezvoltă adesea ca urmare a unei entorse nevindecate complet sau a unei serii de entorse repetate ale gleznei, ceea ce poate duce la leziuni suplimentare ale ligamentelor din jur.
Potrivit studiilor, entorsa gleznei este raportată a fi printre cele mai frecvente leziuni recurente. Aproximativ 20% dintre pacienții cu entorsă acută a gleznei dezvoltă instabilitate cronică. Eșecul reabilitării funcționale după entorsa acută a gleznei duce la dezvoltarea acestei condiții.
Cauze și factori de risc
Cauzele și factorii de risc cel mai frecvent întâlniți în acest caz, includ:
- Entorse laterale recurente ale gleznei
- Leziuni multiligamentare
- Patologii ale articulației
- Afectarea echilibrului postural
- O primă entorsa a gleznei la o vârsta frageda
- Deficit funcțional auto-raportat la 6 luni după prima entorsă a gleznei
Care sunt simptomele?
Simptomele asociate de obicei cu instabilitatea gleznei sunt:
- Disconfort și umflături persistente
- Durere
- Sensibilitate
- Sentimentul de “clătinare” a gleznei în timpul mersului sau activităților fizice
Cum diagnosticăm instabilitatea gleznei?
Pentru a diagnostica instabilitatea la nivelul gleznei, inițial, medicul va evalua simptomele pacientului, iar ulterior acesta va fi supus unui examen fizic în cadrul căruia medicul ortoped va analiza rezistența mușchilor, va verifica semnele de laxitate ligamentară și va realiza teste de stabilitate.
În plus, medicul curant poate recomanda efectuarea unor teste imagistice precum o examinare RMN, atât pentru confirmarea diagnosticului, cât și pentru a vedea dacă există leziuni suplimentare ale ligamentelor și tendoanelor.
Metode de tratament
Tratamentul pentru instabilitatea cronică a gleznei se bazează pe rezultatele examinării și testelor, precum și pe nivelul de activitate al pacientului. Tratamentul non-chirurgical poate include:
- Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene
- Imobilizarea articulației cu ajutorul unei orteze
- Terapia fizică
În unele cazuri, specialistul ortoped poate recomanda efectuarea unei intervenții chirurgicale în funcție de gradul de instabilitate sau în lipsa ameliorării simptomelor ca urmare a abordărilor nechirurgicale. Intervenția chirurgicală implică de obicei repararea sau reconstrucția ligamentului deteriorat. Chirurgul va selecta procedura cea mai potrivită în funcție de caracteristicile fiecărui pacient în parte, dar și de severitatea instabilității.
