Diagnosticul rupturii de menisc reprezintă o etapă importantă în vederea tratării în mod corespunzător a afecțiunii, făra a întâmpina riscuri și complicații ulterioare. Diagnosticul se poate baza în prima fază pe un examen fizic urmat, la recomandarea medicului curant, de investigații imagistice suplimentare.
Ce este meniscul?
Meniscul este format din două formațiuni fibrocartilaginoase, în formă de pană, aflate între femur și tibie care acționează ca un amortizor, având rolul de a absorbi șocul. De asemenea, meniscul ajută la transmiterea greutății de la un os la altul și joacă un rol important în stabilitatea genunchiului.
Ce este ruptura de menisc?
Un menisc rupt este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului. Orice răsucire sau rotire forțată a genunchiului, mai ales când toată greutatea este pusă pe acesta, poate duce la ruperea meniscului. Ruptura de menisc poate fi, de asemenea, cauzată de boli degenerative precum artroza și poate fi asociată și cu alte rupturi ligamentare.
Această leziune poate fi de mai multe tipuri și poate prezenta simptome, precum durere în spatele genunhiului, inflamație, rigiditate, senzația de blocare a genunchiului, șchiopătare.
Diagnosticul rupturii de menisc
Diagnosticul rupturii de menisc începe cu anamneza, medicul ortoped analizând atât simptomele curente ale pacientului cât și istoricul acestuia. Apoi este efectuat de către medicul specilist un examen fizic, în cadrul căruia îi poate cere pacientului să meargă sau să își miște piciorul în diferite poziții, deoarece un menisc rupt poate fi adesea identificat în timpul unui examen fizic.
În cazul în care medicul recomandă efectuarea unor investigații suplimentare sau menite să confirme diagnosticul, ca urmare a examinării fizice, pot fi utilizate următoarele tehnici de imagistică medicală:
RMN
Un examen RMN poate ajuta medicul să determine dacă există o ruptură de menisc. RMN-ul poate defini tipul rupturii de menisc, severitatea acesteia, locația exactă a leziunii dar și nivelul de vascularizare a zonei afectate. Aceste informații îi permit medicului ortoped să determine dacă ruptura poate fi reparată prin intervenție chirurgicală sau dacă pacientul poate beneficia de opțiuni de tratament nechirurgical.
Deși RMN-urile pot ajuta medicul să determine un diagnostic, acestea nu sunt considerate 100% fiabile. Potrivit unui studiu de specialitate, acuratețea RMN pentru diagnosticarea rupturii de menisc lateral este de 77%, iar ruptura de menisc medial este de 81%.
Uneori, rupturile de menisc pot să nu apară la un RMN, deoarece pot să semene îndeaproape cu modificările degenerative.
Ecografia
Ecografia folosește unde sonore pentru a produce imagini din interiorul corpului. Acest lucru va determina dacă la nivelul articulației genunchiului există părți libere de cartilaj care ar putea fi prinse în genunchi.
Medicul ortoped poate lua în considerare o intervenție artroscopică, în cazul în care, metodele de diagnostic folosite anterior nu facilitează diagnosticarea precisă a afecțiunii.
