Reconstrucția ligamentului încrucișat posterior (LIP) reprezintă o procedură chirurgicală importantă în tratamentul leziunilor grave ale genunchiului. Ligamentul încrucișat posterior este una dintre principalele structuri anatomice care conferă stabilitate articulației genunchiului, iar o ruptură sau leziune a acestuia poate afecta semnificativ funcționalitatea și mobilitatea pacientului. Prin reconstrucția LIP, se restabilește integritatea și funcționalitatea genunchiului, permițând persoanelor afectate să se întoarcă la activitățile zilnice.
Ce este ligamentul încrucișat posterior (LIP)?
Ligamentul încrucișat posterior este un ligament puternic situat în partea posterioară a genunchiului. Are un rol esențial în stabilitatea genunchiului, împiedicând mișcările excesive ale tibiei în plan posterior în raport cu femurul. Este format din două fascicule, unul anteromedial și unul posterosuperior. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că LIP este esențial în stabilizarea genunchiului, împreună cu ligamentul încrucișat anterior (LIA), dar și faptul că această afecțiune apare în 95% din cazuri în combinație cu alte rupturi ligamentare.
Când se recomandă reconstrucția ligamentului încrucișat posterior?
Reconstrucția ligamentului încrucișat posterior este indicată în cazul leziunilor grave ale acestuia, care pot afecta funcționalitatea genunchiului și pot duce la instabilitate cronică. Această procedură chirurgicală poate fi recomandată în următoarele situații:
- Ruptura completă a LIP în asociere cu alte leziuni ligamentare
- Instabilitatea cronică a genunchiului în urma unei leziuni a LIP
- Dificultatea în practicarea activităților sportive sau rutinei zilnice din cauza instabilității genunchiului
Cum se realizează reconstrucția ligamentului încrucișat posterior?
Reconstrucția ligamentului încrucișat anterior este realizată, de obicei, cu ajutorul artroscopiei. Se efectuează 2 incizii mici la nivelul genunchiului care permit o examinare amănunţită a îmbinării şi sondarea tuturor structurilor.
Apoi tendonul lezat este îndepărtat, fiind ulterior înlocuit cu o grefă. Una dintre cele mai utilizate tehnici este reconstrucția cu autogrefă, în care se folosește propriul țesut al pacientului pentru a recrea LIP. Grefa poate fi prelevată din tendonul patelar, tendonul cvadricipital sau tendonul semitendinos, în funcție de preferința și nevoile pacientului.
Recoltarea grefei se face din piciorul care umează să fie operat, dar dacă calitatea grefei este slabă, aceasta este prelevată de la celălalt picior. În cazul în care aceste opțiuni au fost utilizate la intervențiile chirurgicale anterioare, poate fi utilizată o alogrefă, având un rezultat similar.
După recoltare, este efectuat un tunel, atât la nivelul tibiei, cât și la nivelul femurului, iar grefa este filetată de-a lungul acestuia, peste genunchi în poziția originală a ligamentului încrucișat posterior. Grefa este asigurată cu ajutorul unui șurub sau prin sutură între partea laterală a grefei și tunel, iar ulterior inciziile sunt închise și pansate.
Conform studiilor de specialitate, rata de succes a reconstrucției ligamentului încrucișat posterior este de aproximativ 85%.
Tehnici de reconstrucție a ligamentului încrucișat posterior
Există mai multe tehnici utilizate în reconstrucția ligamentului încrucișat posterior, iar alegerea unei tehnici specifice depinde de severitatea leziunii și preferințele chirurgului. Unele tehnici notabile includ:
Reconstrucția în bandă dublă
Tehnica de reconstrucție în bandă dublă implică reconstrucția ambelor fascicule ale LIP utilizând două grefe separate. Această abordare oferă o stabilitate îmbunătățită și rezultate favorabile pe termen lung.
Reconstructia în bandă simplă
Pentru efectuarea acestei tehnici este necesară utilizarea unei singure grefe. Este mai rapidă și mai puțin invazivă decât reconstrucția în bandă dublă, dar poate avea o stabilitate mai mică în unele cazuri.
Complicații – reconstrucția ligamentului încrucișat posterior
Ca orice intervenție chirurgicală, reconstrucția ligamentului încrucișat posterior poate implica anumite complicații. Acestea pot include:
- Infecții postoperatorii
- Sângerare excesivă
- Leziuni nervoase
- Durere persistentă
- Amorțeală
- Instabilitate
- Tromboembolism venos
- Limitarea gamelor de mișcare postoperatorii
- Ruperea grefei
