Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului. Meniscurile sunt structuri fibrocartilaginoase în formă de semilună, situate între femur și tibie. Ele au rol în absorbția șocurilor, stabilizarea genunchiului și distribuția greutății pe articulație.
O ruptura de menisc apare atunci când aceste structuri sunt lezate, fie prin traumatisme, fie prin degenerare. Sporturile care implică rotații bruște ale genunchiului, sărituri sau schimbări rapide de direcție cresc riscul. La persoanele vârstnice, meniscurile devin mai rigide și se rup mai ușor, chiar la mișcări obișnuite.
Tipuri de rupturi de menisc
Ruptura de menisc poate fi clasificată după localizare și tip:
- Ruptură longitudinală – de-a lungul meniscului;
- Ruptură orizontală – în stratul interior al meniscului;
- Ruptură radială – de la marginea exterioară spre interior;
- Ruptură complexă – combinație de tipuri, frecvent întâlnită la persoanele în vârstă.
Localizarea rupturii afectează și tratamentul. Marginile externe ale meniscului au o vascularizație mai bună și pot cicatriza mai ușor. Rupturile în zonele interne au șanse mai mici de vindecare spontană.
Simptomele rupturii de menisc
Simptomele depind de severitate și tipul rupturii. Cele mai frecvente semne sunt:
- Durere localizată pe partea internă sau externă a genunchiului;
- Tumefiere sau umflare a articulației;
- Limitarea mișcării genunchiului;
- Blocaje articulare sau senzația de „genunchi care se blochează”;
- Sunet de pocnitură sau senzație de „dezlipire” la momentul accidentului.
Simptomele pot apărea imediat sau se dezvoltă gradual, mai ales la rupturile degenerative.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul unei rupturi de menisc începe cu anamneza și examinarea fizică. Medicul testează genunchiul pentru durere, mobilitate și stabilitate. Testele specifice, cum sunt McMurray sau Apley, ajută la identificarea leziunii.
Imagistica este esențială. Radiografiile nu arată meniscul, dar exclud alte leziuni. RMN-ul este metoda de elecție pentru a confirma ruptura și a aprecia tipul și dimensiunea acesteia.
Tratament pentru ruptura de menisc
Tratamentul depinde de vârstă, nivel de activitate și tipul rupturii. Opțiunile includ:
- Tratament conservator: odihnă, fizioterapie, antiinflamatoare; eficient mai ales pentru rupturile mici sau degenerative;
- Tratament chirurgical: meniscectomie parțială sau sutură meniscală; recomandat pentru rupturile simptomatice, tinerii activi sau blocajele articulare.
Recuperarea postoperatorie implică fizioterapie și exerciții de întărire a musculaturii coapsei și a articulației genunchiului.
Prevenție
Pentru a reduce riscul de ruptura de menisc:
- Menține musculatura coapsei puternică;
- Evită rotațiile bruște și suprasolicitarea genunchiului;
- Folosește tehnică corectă la sporturi de impact;
- Respectă perioadele de recuperare după accidentări.