Luxația umărului reprezintă o afecțiune traumatologică frecventă și dureroasă, care poate afecta semnificativ funcționalitatea acestuia. Această leziune a articulației umărului poate surveni în urma unor evenimente, cum ar fi căderile sau accidentele, dar poate afecta și sportivii sau persoanele cu slăbiciuni structurale ale articulației.
Anatomia umărului
Umărul este o articulație complexă care permite o gamă largă de mișcări, inclusiv flexie, extensie, abducție, adducție și rotație. Aceasta este formată din capul humerusului (osul brațului), cavitatea glenoidă a scapulei (omoplatul) și claviculă. O combinație de mușchi și tendoane mențin osul brațului centrat în priza umărului. Aceste țesuturi sunt numite manșetă rotatoare. Acestea acoperă capul osului brațului și îl atașează de omoplat.
Ce este luxația umărului?
Luxația umărului este o leziune comună în care capul humerusului se deplasează în afara cavitații glenoidale. Această mișcare anormală poate fi rezultatul unei tracțiuni, forțe directe sau traume violente care depășesc limitele normale ale articulației. Luxația umărului poate fi clasificată în luxație anterioară (în 97% din cazuri) , posterioară sau inferioară, în funcție de direcția în care se deplasează capul humerusului.
Cauzele luxației umărului
Luxația umărului poate fi cauzată de diferite evenimente traumatice, cum ar fi:
- căderi
- accidente de mașină
- activități sportive violente
Unele persoane pot fi predispuse la luxație umărului datorită slăbiciunii structurale a articulației sau a ligamentelor. Studiile au evidențiat că factorii de risc pentru luxația umărului pot include:
- hipermobilitatea articulară
- laxitatea ligamentară congenitală
- traumatismele repetate
- activitățile care implică mișcări repetitive ale umărului
Simptomele luxației umărului
Simptomele luxației umărului pot varia, dar pot include:
- durere severă
- umflături
- deformări vizibile
- limitarea mișcărilor umărului
- senzație de instabilitate
- slăbiciune în braț
Pacienții pot simți și o senzație de „ieșire” a capului humerusului din cavitatea glenoidă în timpul luxației.
Metode de diagnostic – luxația umărului
Diagnosticul luxației umărului se bazează pe examenul fizic, istoricul medical și poate implica teste suplimentare, cum ar fi radiografii, sau RMN-ul. Aceste investigații ajută la evaluarea poziției capului humerusului și a posibilelor leziuni asociate, cum ar fi fracturile osoase sau leziunile de ligamente.
Tratamentul luxației umărului
Tratamentul inițial pentru luxația umărului implică reducerea urgentă a capului humerusului în cavitatea glenoidă, de obicei prin manipulare manuală sau prin proceduri chirurgicale.
Reducere – metodă non-chirurgicală
În timp ce pacientul stă pe pat, medicul îi va roti brațul în jurul articulației umărului până când acesta se întoarce în cavitatea glenoidă. Procedura durează câteva minute, iar ulterior se poate aplica un ghips sau o orteză pentru a menține umărul într-o poziție stabilă.
Intervenția chirurgicală
În cazul în care, ca urmare a luxațeie au fost detreriorate ligamentele, tendoanele și alte țesuturi din apropierea umărului, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a le repara. Intervenția chirurgicală se efectuează sub anestezie generală, adesea, prin intermediul artroscopiei.
Intervenția chirurgicală poate fi evitată uneori făcând exerciții adecvate pentru a întări umărul dacă țesuturile sunt supraîntinse, dar nu sunt rupte.
